Descoperirea din Bucegi - mister sau poveste?

Partea 1

Cartea lui Radu Cinamar, Viitorul cu cap de mort a fost o sursa iminenta pentru adeverirea sau denigrarea Descoperirii din Bucegi. Radu Cinamar ne informează despre o parte din cel mai mare secret de stat din România (presupus), care poate fi cel mai teribil secret de pe planetă. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagină, şi anume anihilarea zidului gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane din ţară şi din afara ei.

În 1981 Departamentul Zero, care, deşi face parte din SRI, are o activitate mai mult sau mai puţin independentă, a fost solicitat să intervină într-o zonă muntoasă, la Întorsura Buzăului. Zona era foarte retrasă şi aproape nelocuită. Doi fraţi alpinişti se antrenau escaladând o stâncă înaltă şi relativ izolată din masivul muntos, cu pereţi abrupţi. Unul dintre ei a urcat până pe la trei sferturi din înălţimea stâncii, unde a observat nişte semne bizare săpate în piatră şi aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngustă a stâncii, s-a aplecat şi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenă care semăna cu un lanţ, dar în clipa următoare a dispărut brusc sub privirea inmărmurită a fratelui său care se afla jos, la baza stâncii. A fost alertată Miliţia, au fost anunţaţi părinţii, aflaţi la Brăila. Iniţial, autorităţile l-au bănuit, pe cel care i-a chemat, că le ascunde adevărul. Însă tatăl fraţilor, fost alpinist, a escaladat şi el stânca, a ridicat obiectul, şi a dispărut instantaneu în faţa a mai mult de zece martori.

Au sosit imediat la faţa locului mai mulţi ofiţeri de Securitate de la Bucureşti, care au anunţat DZ în aceeaşi seară. Zona a fost izolată de o echipă militară pe o distanţă de o sută de metri în jurul stâncii. Reprezentanţii unei alte Direcţii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea sătenilor şi liniştirea martorilor oculari.

În zilele următoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stânca respectivă. Obiectul era un gen de pârghie ancorată în piatra stâncii. Nu se ştie cine, cum, şi de ce a făcut-o. Scrierea de pe stâncă a rămas necunoscută. Semnele păreau foarte vechi. Lipsiţi de experienţă şi presaţi de panica creată, cei responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat să rămână un contur străveziu de culoare verde deschis, ca un abur uşor. După câteva zile însă, a dispărut şi el, definitiv.

Confirmare a acestor evenimente o găsim chiar într-un cotidian ( Ziarul) unde se relatează pe larg despre misterioasele dispariţii. Acesta face referire catre 2 braileni care plecati intr-o excursie spre catunul Nucu au gasit un lant metalic iar unul dintre ei l-a atins si a disparut… Chiar fratele dispărutului a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat şi... a dispărut şi el. Nimeni n-a mai îndrăznit să repete "figura". Cei doi fraţi, căutati în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut niciodată."

În primăvara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ şi Preşedinţia României. Şeful statului a ordonat subordonarea totală şi politizarea DZ; însă Cezar i-a prezentat câteva din realităţile şocante care au fost descoperite de-a lungul timpului şi implicaţiile lor enorme în stabilitatea ţării, astfel încât buimăceala Preşedintelui a făcut loc unui acord asemănător celui vechi, în care DZ este cvasi-independent.

In mai 2003, Cezar a primit vizita unui personaj important, pentru o discuţie în particular; solicitarea întrevederii a venit prin intermediul SRI. Un elicopter al SRI l-a adus pe acest domn, înalt, îmbrăcat cu un costum negru şi ţinută elegantă, dar trufaşă. Avea un baston cu mâner de fildeş şi încrustaţii de aur. Faţa lui exprima duritate, iar ochii verzi aveau un efect straniu, radiind o răceală neobişnuită. S-a prezentat sub numele de senior Massini. Era foarte sigur pe el şi crea impresia unei persoane care obişnuia să dea ordine. Era unul dintre venerabilii de frunte ale celei mai importante lojă masonice din Europa şi făcea parte din cea mai influentă organizaţie masonică la nivel mondial: Grupul Bilderberg.

Cezar şi-a dat seama că masoneria mondială urmărea să dobândească într-un timp cât mai scurt controlul asupra unei locaţii secrete din munţii Bucegi, excluzând orice formă de popularizare şi dorind chiar tăinuirea gradată a existenţei acestui loc faţă de puterea de la Bucureşti, după ce reprezentanţii elitei ar fi avut acces acolo.

Pentru a controla şi manipula populaţia globului, elita masonică se foloseşte de inerţia, lenea şi întunecimea mentală a majorităţii oamenilor, care nu au forţa interioară necesară pentru a renunţa la obiceiurile lor rele şi la tendinţele negative. Masonii manevrează cu mare uşurinţă această energie a lipsei de reacţie, a încetinelii, inerţiei, obscurantismului. În asemenea situaţii masoneria generează, practic, o veritabilă stare de somnolenţă colectivă, care îi serveşte foarte bine interesele. Acţiunile francmasoneriei – care în anumite cercuri înalte masonice implică realizarea unor ritualuri complexe de magie neagră – sunt realizate uneori chiar de la distanţă, iar cei care sunt mai receptivi faţă de aceste energii înlănţuitoare, apăsătoare, le cad cu uşurinţă victime, lunecând într-un fel de somn bizar, ca de plumb. Aici nu e vorba doar de somnul fizic, ci un gen de stare abulică în care sunt cuprinşi oamenii care îi face să devină obedienţi, ascultători, şi să se comporte precum nişte marionete.

Sunt foarte multe opinii divergente, contradicţii şi neînţelegeri între diferitele loji masonice în lume. Una dintre marile păcăleli pe care le realizează elita masonică este aceea de a genera impresia că două sau mai multe loji masonice se luptă între ele. În realitate, la vârful structurii lor piramidale marii maeştri francmasoni care alcătuiesc elita conducătoare se înţeleg foarte bine, însă la baza ei apar ca fiind duşmani. Ideea este de a crea derută şi confuzie, ştiind că acestea adorm vigilenţa omului de rând. De fapt, e vorba de o păcăleală diabolică: cel care cade în plasa ei fără să fie avizat, nu va alege una dintre loji crezând că e rea, ci o va alege pe cealaltă despre care va crede că e bună.

Ce i-a putut determina pe cei mai mari masoni ai lumii să se orienteze cu atât de mare interes spre România! Există unele profeţii foarte secrete făcute de doi mari sfinţi creştini la începutul secolului trecut şi se referă la viitorul României în contextul întregii omeniri. De asemenea, există un pergament foarte valoros în marea bibliotecă de la Vatican care expune aceeaşi problemă în legătură cu teritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.

În arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, se află un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României. Iată deci toate aceste surse diferite care se referă la aceleaşi lucruri. Există multe aspecte care se corelează. Profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani până la apariţia semnelor care vor atrage atenţia asupra acestui teritoriu.

În neştiinţa lor, mulţi oameni acţionează involuntar în consensul directivelor francmasonice, fără să bănuiască că fac jocul murdar al grupărilor masonice. Acestea, folosindu-se de intermediari, sunt foarte virulente şi perfide. În acest fel, ei nu au nici-o răspundere, iar dacă lucrurile nu ies aşa cum au urmărit, vor da vina totdeauna pe intermediar, arătând cu degetul şi incriminându-l pentru faptele comise.

Ei urmăresc să promoveze mai mereu oameni de paie, oameni corupţi, şi chiar să instituie o atmosferă generală de corupţie, tocmai pentru a putea după aceea să-şi asigure această infiltrare care să le asigure succesul jocurilor murdare pe care le fac. Dacă în posturile cheie ar fi plasaţi oameni intransigenţi şi de bună credinţă, aceştia nu s-ar mai putea preta la intrigile, jocurile şi mizeriile de culise care infestează politica şi economia ţării. Faptul că lucrurile trenează însă, deşi de ani de zile sunt încercări, schimbări, înlocuiri, angajamente, promisiuni, arată adevărata faţă a influenţei masonice care întreţine deliberat o stare tensionată în ţară prin minciună şi ipocrizie.

Cu cât oamenii devin mai lucizi şi avizaţi de planurile francmasonice, cu atât mai repede ei se vor opune jocurilor murdare ale acesteia. Apoi trebuie realizată demascarea publică a intenţiilor malefice ale masoneriei. Politica masoneriei este aceea de subminare a speranţei oamenilor. Scopul principal este să genereze o stare negativă de absenţă a speranţei în oameni, de lipsă de încredere în forţele acestui popor. Când însă o mare masă de oameni are o speranţă pe care o cultivă, o hrăneşte şi o întreţine cu entuziasm, ea creează un curent gigantic de forţă spirituală.

Dacă o idee profund benefică cuprinde masele de oameni, ea generează atunci o undă colosală de energie pozitivă care poate fi însăşi cheia transformării acestui popor. Masonii acţionează extrem de virulent şi cu maximă îndârjire prin mass-media (pe care o au sub control total) atunci când unii oameni sau grupări fac cunoscute lumii întregi adevărul oripilant despre acţiunile şi intrigile lor. Masonii de la vârf caută atunci să distrugă prin orice mijloace persoanele sau organizaţiile respective, profitând de credulitatea tâmpă a omului de rând care poate fi manipulat cu uşurinţă.

O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră, informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România.

Cele 13 cranii misterioase

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure. O veche legenda indiana spune ca ar trebui sa fie 13 pentru a se schimba complet lumea. Unii cercetatori spun ca cel de-al 13-lea si cel mai mare craniu a fost deja descoperit, altii afirma ca nu se stie inca nimic despre el. De fapt, arheologii si cercetatorii incearca in zadar de multi ani sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata la aproximativ 1.000 de ani si nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Cristalele si craniile constituie o alaturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor.
De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune ca oamenii acestei rase avansate foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica.
In practica medicala a multor culturi stravechi, se regaseste portul la git al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli.
Astazi, datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sint folosite pentru a transmite si amplifica energiile in multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu si in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat.
In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sint folosite numai in practicile magiei negre. Imbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamintene superioara fiintei umane.
O legenda indiana a incitat numerosi cercetatori In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, in mijlocul caruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sint pietrele cunoasterii, iar cind vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cind va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteste vechea legenda indiana.
Intr-adevar, incepind din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate. La ora actuala, ele se afla in unele colectii particulare sau sint expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. Desi la inceput au fost privite ca niste opere de arta create de stramosii nostri, dupa ce s-a aflat legenda indiana, numerosi cercetatori au inceput sa se intereseze mai indeaproape de aceste cranii.
Cert este ca specialistii in prelucrarea cristalelor afirma cu tarie ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic. Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cind un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil, avind in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a afirmat John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena.
Modul de faurire a craniilor releva o tehnica nemaiintilnita pe Pamint.O alta constatare de senzatie este ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: Dupa ce ca sint facute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu miinile, lucru posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, avind in vedere duritatea materialului si complexitatea obiectelor, a mai spus doctorul Rowen.
Specialistii au incercat sa determine cu exactitate vechimea acestor obiecte misterioase. Insa fiecare metoda folosita a indicat o cu totul alta datare: de la 1.400 de ani, pina la 36.000 de ani. Tot ce pot face cercetatorii este sa astepte si descoperirea celui de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumina in acest mister. Unii spun ca el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atentie, altii ca nu se stie inca nimic despre el. In opinia specialistilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sint obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai priceputi sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discutii contradictorii in privinta unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1924.
Mitchell-Hedges a condus o expeditie la ruinele unei localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautind probe in ceea ce priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a gasit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioara a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost insa descoperita trei luni mai tirziu, la citiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun ramas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce priveste structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei.
Cercetarile de mai tirziu si studiile minutioase asupra craniului efectuate de catre specialistii de la British Museum i-au dus pe acestia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era fictiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in 1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii implinea 17 ani.
La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, citeodata se abureste usor, existind chiar momente cind in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple. Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit in Canada, a efectuat mai multe turnee in care incerca sa-i convinga atit pe oamenii de stiinta, cit si pe cei de rind ca intr-adevar acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca detine puteri miraculoase.
Realizarea de catre oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibila
Craniul Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cintareste aproximativ 6 kilograme. Exceptind unele anomalii de la oasele pometilor, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modeleaza, mai degraba, craniul unei femei.
Craniul Mitchell-Hedges a fost indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize efectuindu-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetatorilor li s-a parut cu atit mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cit toate indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat impotriva axei cristalului. Cercetatorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa.
Aceasta presupunere nu a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile.
Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta umana a unei forme atit de complexe si intr-o maniera desavirsita precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta parea ca a luat foc, isi schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii.
Desi Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, ci prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cind sint adunate la un loc. Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi facut parte din aceeasi familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune.
Pe linga Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, istoricii sustinind ca ambele au fost aduse in Europa, in 1890, de catre mercenarii mexicani.
Cele doua cranii se aseamana ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sint sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete.
Craniul botezat ET poate vindeca orice boala
Alte exemplare cunoscute sint reprezentate de Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Cele doua sint foarte asemanatoare, singura deosebire constind in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.
ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala.
Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte dintr-o colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putind vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.
Craniul care este cel mai aproape ca structura si realizare de Craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de Craniul de Cristal din Cuart Roz, descoperit in apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decit cel Mitchell-Hedges, insa tradeaza aceeasi finete a lucraturii si are, de asemenea, mandibula mobila.
Au existat si exista inca numeroase convingeri, conform carora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibratii, emanind totodata un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce au vizitat de mai multe ori Craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice.
Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamint. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au inmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii pe Pamint.
Au existat numeroase incercari de a afla aceste presupuse informatii detinute de cranii, inventindu-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale puteau obtine date despre informatiile din interiorul craniilor doar meditind in preajma acestora, insa aceste incercari nu au adus rezultate concrete.
Au existat si ipoteze conform carora craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile altor civilizatii din univers, insa toate aceste teorii au ramas la stadiul de simple supozitii.
In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au aparut si au fost create craniile de cristal a ramas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii contin date istorice despre o civilizatie inteligenta care ar trai undeva in adincul pamintului, ascunsa de privirile oamenilor.
O alta explicatie a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei stiute si care nu au fost niciodata divulgate.
Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii sint realizate intr-o perioada mult mai recenta decit s-a pretins si nu constituie decit incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.
In ziua de Craciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate. O scinteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atentia. Uitindu-se in jur, a vazut ceva ce stralucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curatat. Parea sa fie un craniu facut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si cind cineva il topise si incercase sa-l refaca.
Suprafata craniului era lucioasa si neteda. Pe de o parte avea ceva asemanator dintilor umani, iar de cealalta parte semana foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gitul, era retezat.
Femeia, care a dorit sa i se pastreze anonimatul, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator. Cind l-a aratat unor specialisti, ea avea sa afle ca nu era prima descoperire de acest gen.
Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a raspindit cu repeziciune, iar cea care l-a gasit le-a permis sotilor Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expuna in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevarata atractie populara, aducind vizitatori din toate colturile Americii.
Alta Jamison spune ca oamenii inzestrati cu capacitati paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simtit ca exista o legatura intre ei si craniu, despre care cred ca are constiinta si ca realizeaza conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pamintului.
Altii afirma ca acest craniu culege informatii de la celelalte cranii descoperite pina in prezent si ca el ar putea fi cel de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De asemenea, el marturiseste ca nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confectionat craniul, insa banuieste ca ar fi din cristal.
Altii sint de parere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intentionat in zona. Multi dintre cei care au meditat asupra craniului par sa simta ca obiectul este parte integranta din energia umana si extraterestra.
Nick Nocerino, un cercetator care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rind si a simtit ceva nou, cu toate ca energiile emise de el se aseamana cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia sotilor Koon poate fi imprumutat pentru meditatie intr-o camera separata.
Chiar si cele mai neincrezatoare persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simtit o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de masina. Una din roti a explodat fara vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetator care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cind a ajuns linga el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona.
Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind inzestrat cu doua fete: una umana si cealalta extraterestra.

Probabil aţi auzit, mai puţin sau poate mai multe, despre diferite organizaţii secrete, ca Masoneria, Illuminaţii, Rosacruce, Ordinul Templierilo, Thule... Ma vad nevoit sa mentionez, iarasi, numele lor aici. Nazistii si membrii Thule, credeau ca Terra are gauri la polul nord si ca in interior ar exista o alta civilizatie. Cum am mai mentionat in documentarul "Hitler si Atlantida", exista ipoteze si calcule corecte din punct de vedere fizic si matematic in privinta existentei unui portal la polurile Terrei. Atunci, poate cei care au existat candva si au locuit Atlantida, oriunde ar fi fost aceasta, fie ea sub Antarctida, in Marea Mediterana sau undeva intre Spania si Groenlanda au gasit acest portal si au reusit sa evadeze spre alta lume. Marele matematician Euclid avea formulata o teorie conform careia, nu doar Terra ar fi "gaurita" ci si alte obiecte din Sistemul nostru Solar, iar Hubble confirma perfect aceste calcule prin poze uimitoare... Exploratorii care au atins polurile notau in jurnale ca au intilnit raulete cu apa calda, seminte de fructe exotice, poenite cu flori...Insa aceste lucruri nu prea au fost relatate intr-un mod deschis publicului. Si chiar de s-a spus ceva... Secretele mari sunt protejate de incredulitatea publica. Se pare ca S.U.A detine toate satelitele care supravegheaza polurile. De asemenea, uriasa afacere de succes cu Alaska se pare ca a fost o intelegere facuta pentru alte scopuri. Si ma mai pune pe ganduri si descoperirea din Bucegi. Sunt 95% convins ca intr-adevar exista ceva la poluri. Anul acesta, in luna iunie (daca nu ma inseala memoria, caci site-ul respectiv a fost eliminat...), era planificata o ampla expeditie spre Polul Nord cu scopul declarat - gasirea gaurii. Cel care urma sa conduca aceasta expeditie a murit...E deja de la sine inteles ca in circumstante stranii. Oricat de sceptici nu am incerca sa fim, poate doar din lipsa dorintei de a accepta asa ceva, poate din incredibilitatea acestor idei nu putem contesta lucruri palpabile, reale. Oare aceste 13 cranii nu sunt la fel de faimoase ca si Sf.Graal? Dar poate totul e un joc, ei ne dau informatia, ne lasa sa vedem si locurile lipsa. Tot ceea ce credem ca descoperim poate e deja de mult pus acolo pentru noi. Suntem ca niste copilasi care intra in casa si descopera uimiti bomboane ascunse prin diferite colturi ale casei, si in mandria lor motivata de infantilitatea aparent vesnica aleargam spre parinti sa ne laudam cu bogatiile gasite... Si ei zambesc. Zambesc, caci stiau dinaintea noastra.

Criptozoologie - El Chupacabra

The Goat Sucker

Începând cu anii 70 pe insula Porto Rico sunt semnalate din ce în ce mai des Chupacabras (mulgatori de capre). Aceste fapturi sunt facute raspunzatoare de moartea înfioratoare a multor câini, pisici. Multe vaci si chiar cai par a fi printre numeroasele opere ale aceste misterioase creaturi.Aceste animale au fost gasite moarte , cel mai adesea cu sâgele stors din corp si diferite organe smulse. Ca urmare a diferitelor observari ale acestui animal se pare ca are o înaltime de 1-1,5 metrii cu ochii oblici, luminosi de culoare rosie sau orange. În loc de urechi si nas are doar gauri iar gura este mica si fara buze. Bratele îi sunt subtiri si terminate cu trei gheare, în timp ce picioarele sunt musculoase tot cu trei gheare. Corpul este acoperit cu o blana subtire si pe cap are o creasta cu tepi.Ca urmare a teoriilor emise cu privire la originea acestui animal s-a acoperit un spectru foarte larg, anume de la o origine extraterestra pâna la un animal evadat dintr-un laborator genetic. Unii cercetatori au încercat sa îdentifice acest animal cu o maimuta care traieste pe insula, dar maimutele nu sug sânge si nici nu îsi pot schimba culoarea.Fenomenul Chupacabras a fost însa pus si în legatura cu numeroasele observatii UFO facute începând cu anii 70 pe insula Porto Rico. Se presupune a fi un animal extraterestru cu solzi, aripi si cu colti ascutiti si bine dezvoltati care suge sangele animalelor.O traducere cuvant cu cuvant a acestui termen ar suna astfel: "cel care suge de la gat". Se pare ca acesta ciudata creatura a fost vazut numai in tarile Americii de Sud. Sunt numeroase rapoartele fermierilor sud-americani care sustin ca au vazut cum aceasta creatura ataca animalele domestice.Multi afirma ca acesta creatura emite in zbor un sunet asemanator unui bazait metalic. Cei mai multi sunt convinsi ca este vorba de un animal extraterestru adus probabil chiar de catre ocupantii OZN-urilor.Se pare ca Chupacabra nu ar exista doar pe insula Porto Rico ci si în Florida, Texas, California si nordul Mexicului. Cele mai noi semnalari relataeaza ca animalul ataca chiar si oamenii.Urmatoarele fotografii înfatiseaza un animal ucis în urma coliziunii cu un autovehicul, care pare a fi Chupacabra.Desigur, aceasta nu mai este doar o teorie. E ceva ce poate fi vazut iar in cazul asta, mai rau, ceva care poate sa omoare. De unde a aparut acest animal? Poate fi intr-adevar produsul unei modificari genetice sau e vreun "cadou" de la omuleţii verzi? Dar poate e doar El Chupacabra, o fiinta ca toate celelalte, doar ca, putin infricosatoare...

Tupac - still breathin'

"It's just me against the world..."

În noiembrie 1998, apare “2pac's Greatest” cu 6 noi cântece. Compania de înregistrări de asemenea susţine că aceste cântece ar fi fost înregistrate înainte de moartea lui. Dar, versurile din aceste cântece contrazic spusele. Tupac face referire la filmul Armageddon într-o piesă, iar în alta îl felicită pe Denver Broncos cu triumful “Super Bowl” – ambele evenimente petrecându-se după moartea lui Shakur.
Сând „Better Dayz” a apărut în noiembrie 2002, mulţi critici de muzică au observat că Tupac a lansat după moartea sa mai multe albume (7) decât mulţi alţi artişti de scară mondială în viaţă.
Shakur, după “moartea” a jucat în trei filme, printre care “Streets on Fire” alături Keanu Reeves. Cum de este posibil?
Chestionat de multe ori, fostul manager al lui Amaru, Robert Bloomenstein afirmă "Tupac a fost un om care gândea tot, până şi îndepărtatul viitor. Acele videoclipuri au fost făcute cu 2 luni înainte de nefericita sa “moarte” şi nici într-un caz nu ar trebui să indice că Tupac este viu."
"Sunt foarte multe zvonuri, intenţionat împrăştiate" spune Bloomenstein. "Tupac a fost un iubitor de muncă, un muzician foarte ocupat iar apariţia noilor materiale nicidecum nu indică faptul că 2Pac trăieşte în America de Sud sub numele de Jamal Millwood." Oare?
Una din piesele din “Better Dazy” vorbeşte despre atacurile de la 11 septembrie. Şi ăsta este tot un joc creat doar din cauza faptului că se vrea alimentarea fanilor cu noi speranţe?
Ceva timp după 7 septembrie, pe scena rap-ului a apărut un nou cântăreţ - Tha Realest. Acesta se poartă, râde şi cântă exact ca Tupac.Tha Realeast a scos 7 cântece în “The Chronic 2000”,(produs de Suge Knight) care e produs de Suge Knight, iar cântecul nr.7 poartă denumirea de "I'm Coming Home".
Doi dintre cei mai buni “homies” ai lui Tupac, Richie Rich şi Scarface niciodată n-ar fi cântat cu Death Row, dar iată că amândoi sunt într-un cântec cu Tha Realest - "You Gotta Love Gangstas". De ce ar fi cântat aceşti rapperi consacraţi cu unul amator, şi încă de la Death Row? Tha Realest se adresează acestora exact aşa cum făcea Tupac "Richie Rich and Muthafucking Scarface."
Tha Realest : "The way I planned it I have his ass 6 feet deep (e vorba despre asasinarea lui Biggie Smallz) and them junior knights stranded (Junior Mafia)."
În cântecul "You Gotta Love Gangstas" Tha Realest spune "tattoes cover my whole body (corpul lui Tupac era acoperit cu tatuaje), my alias name on the street, they call him John Gotti."
În altă melodie Tha Realest spune "I had to go to the Pacific." (Unii cred că Tupac e în Cuba sau Haiti.)
Însă, aceasta se pare că este un labirint în care fanii dornici de mituri se pierd fără cale de ieşire. Dacă Tupac într-adevăr trăieşte, de ce ar fi dat vocea sa şi versurile sale unui alt rapper? De asemenea, există un alt rapper, “Blac Haze”, care are aproximativ aceleaşi caracteristici ca şi Pac. Nu am reuşit să discut cu un inginer de sunet, să aflu dacă într-adevăr poţi modifica vocea, să-i reglezi timbrul şi tonalitatea astfel încât aceasta să corespundă cu cea a lui Tupac. Personal, nu cred că este imposibil, ţinând cont de faptul că existau cântece nelansate, desigur, cu vocea lui Tupac. În plus,la tehnica care există astăzi… Însă, mai greu este, într-adevăr, cu videoclipurile. Următoarele 4 “dovezi” sunt relativ noi pe lumea virtuală, eu am făcut rost de ele de la colaboratorul meu, David Wong.

- Intr-un duet recent, Tupac si Master P. apare versul "You put me in a casket, you dirty bastards...I'm smokin' weed all day, but the police will never find me..." Oare aceasta se refera la ascunzatoarea lui Pac?

- Un numar considerabil de oameni au afirmat ca au vazut pe cineva care semana exact cu Tupac in imprejurimile Universitatii Howard din Washington.

- Crucea de pe spatele lui Tupac indica "Iesire 16:31." Acest pasaj nu inseamna nimic dar cel dinaintea lui spune "Si asa Omul s-a odihnit in ziua cea de-a saptea"..

- In piesa "Hold Ya Head", inainte ca Tupac sa inceapa a canta o voce spune "Il vezi?" Iar alta raspunde "Il vad!" Iar apoi Tupac spune foarte incet "Sunt viu..."

Numeroase teorii conspirative despre moartea lui Shakur au circulat printre rândurile fanilor săi.
Unii presupun că ar fi fost asasinat chiar de guvernul american. Alţii spun că şi-a înscenat moartea şi dau chiar indicii picante, dar uneori fanteziste. Unii era atât de dornici de reîntoarcerea lui Pac, încât au creat o pagina web falsă a site-ului CNN care ni-l prezenta pe Tupac bine-sănătos, la cumpărături în Beverly Hills. Fiind contactaţi cei de la CNN, aceştia au demonstrat că nu au răspândit niciodată aşa informaţii. Dar acest link tot continue să apară pe diferite adrese. De asemenea, multe forumuri, mai ales din S.U.A, sunt pline cu tot feluri de dovezi inventate sau noi păreri foarte bine gândite. Se pare că acest mister este intenţionat meţinut în stare de plutire de cineva anume sau poate totul e produsul firii noastre naive? Conform unora, dacă 2Pac e viu într-adevăr, atunci acesta va apărea ca liderul unei noi grupări politice…
Nu putem spera că Tupac e viu dar nici nu avem voie să credem că a murit…

p.s. (cu riscul de a “păta” imaginea acestui articol şi de a-i distruge coerenţa, am hotărât să plasez această imagine din simplul motiv că este destul de rară… )

colaborator - David Wong, California

Tupac - still breathin'?

Death Row şi mesajele din versuri şi videoclipuri

Multe “dovezi” despre faptul că Tupac încă trăieşte se găsesc în versurile sale. El a mai fost împuşcat în New York, şi atunci a mers la închisoare, majoritatea versurilor anume la acel incident se referă. Dar astea nu sunt singurile dovezi. Oare Tupac ar cheltui milioane şi milioane pentru a-şi înscena moartea ? De asemenea, oare Suge Knight l-ar fi omorât pe Tupac, “prietenul ” său, pentru bani? Suge niciodată nu a apărut la interogatorii iar Death Row Records a fost foarte necooperativă cu poliţia după moartea lui Tupac. De fapt, nu prea le-au spus nimic. “ABC” i-a luat un interviu lui Suge Knight după împuşcarea lui 2Pac. A fost întrebat "Dacă aţi şti cine l-a omorât pe Tupac, ai spune poliţiei?" Suge a răspuns "Absolutely Not"(Hotârât nu).

După ce a ieşit ultimul album Tupac (Don Killuminati) Death Row Records şi-a schimbat numele în "New & Untouchable"(Noi şi de Neatins). De de au devenit deodată “de neatins?” Cât despre faptul că Suge Knight are avea drepturi asupra cântecelor nelansate… Mama lui Tupac i-a dat în judecată pe Death Row Records şi a câştigat. Ea a intrat în posesia înregistrărilor. Death Row Records nu mai face bani din muzica lui Tupac. Toate cântecele vor apărea sub marca "Amaru Records / Jive Records."

- În albumul lui Richie Rich, “Seasoned Veteran”, care a fost lansat în aceeaşi zi ca şi “The 7 Day Theory”, piesa "Niggas Done Changed" e un duet cu Tupac, unde acesta spune "I've been shot and murdered, can't tell you how it happened word for word, but best believe that nigga's gonna get what they deserve." Aceasta frază implică faptul că Pac ştie că va fi “mort” atunci când va fi lansat albumul lui Richie Rich.

- "Joshua's Dream". Acest cantec face referire la Isaia, care visa la învierea lui Iisus. Oare 2Pac incearcă să facă vreo conexiune între sine şi Mântuitor?

- În cântecul "Life Goes On" (viaţa merge înainte). Tupac cântă despre propriile funeralii. (Aceasta probabil nu înseamnă nimic, el mereu cântă despre moarte.) În melodia "White Man's World" Tupac spune "Nu voi părăsi niciodată această planetă doar dacă voi hotărî să plec…” A “părăsit-o” prin înscenarea morţii sale?

- In "Ambitionz Az A Ridah" Tupac afirma ca s-a intors, REINCARNAT! Oare 2Pac e reincarnat in Makaveli?

- In " Life of An Outlaw", "Made Niggas" , "Million Dollar Spot” (feat E-40) Pac mentioneaza despre planul sau de inscenare a mortii.

- In "Ain't Hard 2 Find" Tupac vorbeste clar de moarte sa "I heard rumors that I died, murdered in cold blood, traumatized pictures of me in my final stages, you know mama cried, but that was fiction, some coward got the story twisted..." A prezis viitorul sau si asta face parte din planul sau?

- "No More Pain" este piesa care face referinta intre 2Pac si Iisus sau Machiavelli - "A heart of a soldier with the brains to teach a whole nation..."

- Videoclipul "I Ain't Mad At Cha," a fost scos cateva zile dupa "moartea" lui Tupac.

- "I Ain't Mad At Cha" e piesa cu nr 13 pe "All Eyez On Me" iar Tupac a murit pe 13.

- In "I Ain't Mad At Cha" Tupac moare. In videoclipul urmator "Toss It Up" numele sau e deja Makaveli.

- Cum au putut filma "To Live And Die In LA” cand Tupac era "mort"? Oare au facut filmarile sase luni inainte de presupusa moarte, in august '96?

- In videoclipul "Hail Mary", piatra de mormant cu numele Makaveli este crapata. Oare acesta a inviat?

- Urmele lasate de gloante arata ca s-ar fi tras din interiorul masinei…

- In videoclipul “Toss It Up" Tupac poarta incaltaminte “Penny Hardaway” care nu era fabricate inainte de moarte sa. Iar atunci cand intra in masina, in "To Live And Die In LA" are niste “Jordan's” care, la fel, erau inca nefabricati inainte de moartea sa.

partea 3

Tupac - still breathin'?

Makaveli si o posibila afacere publicitara – “The 7 Day Theory”

In timpul pe care l-a petrecut la închisoare, Tupac s-a „delectat” citind cele două cărţi ale filosofului italian Machiavelli. Acesta considera că înscenarea propriei morţi ar fi o soluţie ideală pentru a scăpa de duşmani. Operele filosofului din Florenţa au apărut după „moartea” sa. Tupac declarase înainte de meciul lui Tyson că vrea să iasă din viaţa tumultoasă de rapper şi eventual, dece nu, să renunţe la cultura sa de stradă. Intr-un capitol din discursurile lui Machiavelli se spune "un prinţ care vrea sa obţină lucruri mari, trebuie sa facă multe concesii..." In multe versuri din cantecele lui Tupac aceasta idee este preluata.

CD-urile albumului "All Eyez On Me" au aceeasi denumire ca si cartile lui Machiavelli. Dacă depui un mic effort şi încerci să rearanjezi literele din cuvântul “Makaveli” obţii "mak alive" sau “make alive”. De asemenea, odată cu lansarea albumuli “The 7 Day Theory” Tupac îşi mai găseşte încă un “nickname” - Don Killuminati.Tupac îl pronunţă “Calumaniti” care inseamnă mărturie falsă. Se pare că totul a fost perfect plănuit.

“Illumaniti” este teoria unei Noi Ordini Mondiale, adusă de războaie sângeroase , planificate de guverne, bănci şi religii ... Tupac e “înălţat” ca un revoluţionar, si probabil "kill"uminati se referă la o luptă împotriva Noii Ordini Mondiale...
Tupac era pe cale să părăsească Death Row Records. Albumul “Don Killuminati: The 7 Day Theory” a fost ultimul său album pentru Death Row Records. Se pregătea să lucreze la compania sa de înregistrări "Makaveli Records". Producătorul albumului, un arhi-necunoscut, apare cu numele de Simon. Este puţin straniu deoarece numele lui Suge Knight era pe fiecare album Death Row în calitate de producător. Albumul are imaginea lui Tupac crucificat, ca Iisus. Simon a fost cel care l-a ajutat pe Iisus să ducă până la capăt crucea. Ar putea oare Suge Knight să fie Simon?La începutul albumului o voce misterioasă, care aparţine, se pare, lui Tupac, şopteşte "Suge shot me…" Dacă dai volumul la maxim, în primele 3 secunde , chiar înainte de sunetul clopotului… Oare cineva de la Death Row Records care ştia adevărul a făcut intenţionat asta sau e un stimul pentru a cumpăra şi mai multe albumuri? O uiaşă afacere, de altfel.

Gândiţi-vă, cu Pac mort, Death Row Records face o grămadă de bani! Deci, dacă ei l-au omorât, orice informaţie legată de acest le-ar aduce o avere! În plus, ar avea toate cântecele sale care au rămas nelansate pe care le-ar folosi sub numele lor şi ar putea scoate chiar albume întregi. Astfel, ar scăpa şi de presupusa concurenţă din partea “Makaveli Records”.Şi poate toată această teorie a celor 7 zile e cumva planificată doar pentru a aduce cât mai mulţi bani? Foarte ciudat este versul 2 din "Blasphemy" - "I'm contemplating plots, wondering which door to go, brotha getting shot, coming back resurrected, it's just that raw shit, nigga check it..." Imitarea crucificării lui Iisus şi a scrierii profeţilor este blasfemie...Menţionează că vrea să scape de viaţa de “gangster”. Şi-a falsificat moartea pentru a ieşi din joc? De asemenea, la începutul piesei el spune că dacă Dumnezeu nu se întoarce în 7 zile, atunci va trebui să aşteptăm următoarele profeţiri ale Bibliei…Totuşi, “The 7 Day Theory” este o idee destul de intrigantă, poate mai puţin acum, decât înainte de 2003 :

- Tupac a murit la 25 de ani. 2+5=7

- Ora oficială a morţii sale 4:03 PM. 4+0+3=7

- Tupac a mai trăit încă 7 zile după ce a fost împuşcat.

- Atacul a fost pe 7.

- Au fost 12 focuri cu 5 care au nimerit ţinta. 12-5=7

- Erau 7 membri ai "Outlaw Immortalz” înainte de moartea lui Kadafi.

- Albumul “R U Still Down?" a fost scos pe noiembrie 25. 2+5=7

- În videoclipul "I Wonder If Heaven Got A Ghetto" camera fetelor e 7, iar ceasul de pe masă indică 4:03, ora “decesului” lui Tupac. 4+0+3=7

- În "White Man's World" se aude o voce care spune foarte incet " 7 years, 7 years, 7 years..."

- Ziua de nastere a lui Tupac e16. 1+6=7

- În introducerea "The 7 Day Theory” sunt şase focuri. Dar când incepe Tupac să cânte, se aude al şaptelea.

- Pe albumul lui Daz Dillinger, Tupac apare cu numele de Makaveli pe piesa cu nr.7.

Recent, când am hotărât să studiez până la capăt misterul morţii lui Tupac – de altfel nu m-aş fi hotărât dacă nu aş fi beneficiat de colaborarea lui David Wong, un recunoscut expert şi un om cu multe relaţii în California – am făcut rost de aproape toate melodiile lui Pac. Outro-ul de la Better Dayz – “Expect me, niggas, like you expect Jesus to come back, expect me niggas, I’M COMING!”

partea 2

Tupac - still breathin'?

Devotamentul lui Shakur pentru viaţa de stradă (“thug life”) şi faptul că împărtăşea aceleaşi idei, sentimente, frustrări şi speranţe ca mulţi alţi tineri din întreaga lume i-a adus un succes magnitudinal. Pierderea lui nu e decât un episod din banala şi zilnica luptă a brutalităţii pentru renume, care face multe victime, mai ales printre rândurile tinerilor de culoare neagră din S.U.A. Însă, muzica sa, sau, dacă ar fi să respectăm liniile definitorii ale muzicii; cuvintele şi mesajele sale şi astăzi pulsează în orice parte a globului, nu doar în acele “gettho”-uri familiste. Ar fi greu pentru unii să susţină că Tupac nu este mort ci doar a avut un extraordinar simţ profetic şi s-a pregătit cu mult înainte de moarte. Dar totuşi, mult mai ademenitoare este ideea că marele rapper încă trăieşte, undeva prin Haiti, Jamaica sau prin alte locuri de vis, şi se bucură de enormul succes al planului său machiavellic.Faptele şi unele mici indicii, lăsate poate chiar de Pac ne fac să tragem concluzii pentru ideea că el nu a murit. Dar, dacă ar fi să lăsăm puţin scepticismul să se afirme, am putea la fel de bine să credem că totul nu este decât o uriaşă bombă, a cărei explozii aduce o mulţime de bani. Notorietatea lui Amaru a crescut rapid după moartea acestuia şi orice nouă informaţie sau chiar şi o speculaţie ar aduce sumen imense de bani. Ultimul său album “Don Killuminatti – The 7 Day Theory ” lansează o adevărată “aventură” numerologică. Finalitatea acestui joc cifric ar fi reîntoarcerea cântăreţului peste 7 ani, adică în 2003. Mulţi fani au aşteptat cu sufletele la gură această zi, dar iată că nimic nu s-a întâmplat. Aşa că mulţi dintre ei au renunţat să mai creadă că Tupac poate fi viu. Dar, se pare că există răspuns şi la acest “eşec”. Piesa “Blashpemy” contine nişte versuri din care reiese că dacă Dumnezeu nu se intoarce in 7 zile, atunci va trebui să aşteptăm următoarele profeţiri ale Bibliei…Da, Tupac se compara uneori cu Iisus. "No More Pain" este piesa care face referinta intre 2Pac si Iisus sau Machiavelli - "A heart of a soldier with the brains to teach a whole nation..." Extrem de sugestiv este coverul CD-ului “Don Killuminatti – The 7 Day Theory ”, unde Pac este crucificat… Unii sunt aproape convinşi că Pac trăieşte undeva în America de Sud, sub numele de Jamal Milwood, alţii susţin că l-au văzut la doar o săptămână după “moartea” sa, în Haiti. Iar alţii, printre care mă număr şi eu, au văzut un filmuleţ pe Youtube, unde un oarecare, îl filmează pe un tip, care arată şi se mişcă exact ca Tupac… Coincidenţă sau realitate? Trăieşte Tupac Amaru Shakur sau nu?

7 septembrie 1996 – 13 septembrie 1996

- Tupac a murit joi, pe data de 13, zi considerată suspicioasă de-a lungul istoriei.

- Nu au fost găsite poze cu Tupac la spital.

- Tupac mereu purta vesta anti-glonţ, de ce n-a luat-o tocmai la meciul lui Tyson?(se pare că Suge Knight, producătorul de la Death Row Records, sub pretextul că va fi cald, l-a convins să n-o poarte în seara fatală).

- Se presupune că ar fi fost cremat (ars) o zi după ce a “murit”, dar este ilegal să cremezi pe cineva care a fost asasinat şi nu a fost efectuată o autopsie. În plus, Tupac mereu spunea că va fi îngropat şi nu ars.

- Tupac a fost împuşcat de 5 ori iar Suge a fost doar zgâriat la cap de un glonţ. Tupac pierduse mult sânge iar Suge l-a dus la spital cât de repede a putut... La spital Suge a avut o lungă discuţie cu Tupac. Dar cum este posibil? Cum ai mai putea vorbi oare după cinci gloanţe şi o sângerare gravă?

- Cadillacul alb din care s-a tras spre Shakur nu a fost găsit niciodată…Foarte ciudat, deoarece Las Vegas e chiar în mijlocul deşertului.

- În partea de nord a Las Vegasului există o comunitate de negri, la doar 8 blocuri distanţă. Cei care au tras erau de culoare neagră... Unde s-au ascuns? Poliţia nu a găsit niciun Cadillac alb şi niciun informator nu a ştiut nimic despre atac.

- Maşina a trecut chiar pe lângă bodygaurzii lui Amaru însă nimeni nu se duce după atacatori...Nici măcar nu încearcă să îi urmărească. Cum aşa? De ce?

- Dacă cineva ar fi avut de gând să jefuiască un casino, atunci LVPD (Poliţia Las Vegas) sigur i-ar fi urmărit cu elicopterele. Cum de au uitat de existenţa lor, când a fost împuşcat o atât de cunoscută personalitate? Căci maşina nu avea unde să evadeze, în jur fiind doar deşert.

- O poliţistă care se afla la spital pentru supravegherea lui 2Pac, Dna Coleman afirma la câteva zile după criminalul “drive-by” "Rapperul va supravieţui "...Ce a făcut-o să afirme aşa ceva? Un poliţist nu ar declara aşa ceva dacă nu ar avea o bază reală pentru cele spuse. Şi mai ales în aşa moment.

- Tupac şi “gang”-ul său au fost implicaţi mai devreme în seara aceea într-o bătaie cu un membru Crip - Orlando Anderson. “The Bloods” şi “The Crips” sunt două “gang”-uri rivale. Poate aceştia au fost implicaţi.

- De asemenea, se crede că în seara meciului, Mobb Deep, rapper rival cu Tupac, ar fi fost în Las Vegas şi ar fi văzut intercalaţia cu Anderson. Iar la premiile MTV au existat nişte conflicte între Tupac şi Nas, acesta prieten foarte bun cu Mobb Deep. Tot atunci, Suge l-a lovit pe Nas…

- Serviciile memoriale care trebuiau să fie deschise publicului au fost anulate şi în Los Angeles şi în Atlanta...

partea 1

HITLER SI ATLANTIDA

Partea 4 - Portalul Antarctic

HITLER SI ATLANTIDA

Partea 3 - Discurile

HITLER SI ATLANTIDA

Partea 2 - Societati Secrete Germane

HITLER SI ATLANTIDA

Partea 1 - Baza Secreta

Atac asupra Ochiului

O societate chineză secretă, cu peste 6 milioane de membri, incluzând 1.8 milioane de gangsteri asiatici şi 100 mii de asasini profesionali au hotărât să înceapă „vânătoarea” asupra membrilor Illuminati dacă aceştia trec la planurile de depopulare mondială.

Această societate l-a contactat pe Benjamin Fulford, jurnalist la Forbes, responsabil pe zona Asiei. El le-a spus că planurile Iluminaţilor consistă în nimicirea popoarelor asiatice şi reducerea numărului lor până la 500 de milioane prin diferite experimente sau poate chiar bombe biologice.

Societatea secretă a confirmat informaţia adusă de Fulford şi i-au cerut mai multe informaţii. El i-a aprovizionat cu o listă de 10 mii de oameni ce au legături cu Iluminaţii, membri ai Bilderberg Society, CFR şi ordinul “ Skull and Bones”. Neo Con-ii sunt de asemenea ţinte de înaltă însemnătate.

"Am promis că nu va muri nicio persoană, dacă negocierile vor merge bine," Fulford declară.

Fulford este responsabilul biroului Forbes din Asia Pacifică. Are scrise 15 cărţi în limba japoneză. Cea mai recentă este una despre muşamalizările de la 9-11.
Fulford afirmă că Japonezii au fost controlaţi în secret de către Iluminaţi cu ajutorul crimei, şantajului sau luării de mită. Surse “underground” i-au spus acestuia că Americanii au omorât peste 200 de oameni politici japonezi şi cetăţeni influenţi după terminarea celui de-al doilea război mondial.

Printre victime se numără prim-miniştrii Tanaka, Takeshita, Ohira and Obuchi. Toţi au fost omorâţi cu ajutorul unui drog special. Iluminaţii au fost înştiinţaţi că societatea secretă chineză nu va mai tolera niciun fel de crimă. Aceasta, de asemenea, şi-a extins protecţia asupra căutătorilor de adevăr din Vest.

O SOCIETATE STRĂVECHE

Societatea secretă chineză poartă numele de "Societăţile Verde şi Roşu", afirmă Fulford.

"Poate fi găsită în cărţile de istorie. Când manciurienii au invadat China în 1644, armata dinastiei Ming a devenit o societate ascunsă cu ţelul înlăturării dinastiei Qing (Manchu) şi restaurării celei Ming. Au susţinut revolta boxerilor dar au fost înfrânţi datorită forţelor imperialiste. Mai târziu, cu ajutorul familiilor chineze şi japoneze de peste hotare, aceştia au reuşit să înlăture ultimul împărat şi să instaureze Sun Yat Sen la locul său. Apar ultima dată în cărţile de istorie ca Gang-ul Verde şi Roşu care i-a înfruntat curajos pe comunişti la Shanghai, în 1940. Au fost înfrânţi de comunişti în 1949 şi din nou au devenit o societate ascunsă.

Începând cu 1949 ei şi-au mărit treptat influenţa în China şi restul lumii. Au membri la cele mai înalte nivele în guvernul chinez, dar ca atare manifestă un caracter “anti-establishment” şi nu sunt o organizaţie oficială a guvernului chinez.

Această societate are rădăcini adânci în Japonia datorită legăturii dintre Yacuza şi jamilia imperială japoneză, care este descendentă a invadatarilor koreeni din sec.VI. Koreenii aveau probleme cu Jomonii băştinaşi, aşa că au adus din Asia un popor dur, războinic. Aceştia sunt strămoşi ai Yakuza. Ei au fost folosiţi pentru misiuni secrete şi colectări de taxe. Când japonezii s-au hotărât să ajute la înlăturarea ultimei dinastii chineze, au folosit Yakuza ca o infiltrare în societatea secretă chineză, mulţi membri ai căreia sunt gangsteri. Astăzi deja, mulţi dintre conducătorii societăţii sunt japonezi, şi nu chinezi.
Trebuie sa fie clar că nu este un gang criminal. Chiar dacă mulţi membri sunt Triad şi Yakuza , peste 2/3 din membri sunt intelectuali : profesori universitari, oameni de ştiinţă şi politicieni. Devotamentul lor pentru societate este ca cel al pompierului pentru echipa de urgenţă. Cartea lor de reguli este plină de îndemnuri etice : să îi ajuţi pe cei bolnavi, să lupţi împotriva nedreptăţii, să-ţi ajuţi camarazii etc."

M-au contactat pentru a le furniza informaţii, după ce am dat un discurs în Tokyo descriind cum regimul Bush foloseşte rare arme biologice. Din discuţiile ulterioare mi-am dat seama că aceşti oameni ar putea salva lumea prin atacul direct asupra ochiului din varful piramidei.

Gândiţi-vă, Iluminaţii şi servitorii lor de top au un număr total de 10,000 pe când grupul Chinz are peste 6 milioane de membri. Un raport de 600 la 1. În plus, cele 6 milioane au numele şi adresele celor 10,000 pe când aceia nu ştiu cine şi unde se află acestea 6 milioane."

FULFORD DESPRE ILUMINAŢI

"Iluminaţii sunt membri ai familiilor tradiţional aristocratice europene şi nord-americane. Ei controlează U.S.A, Anglia, Europa (în afară de ţările scandinave, Germania şi Italia; Italia i-a alungat în 1970), Japonia, Africa, Iran, Canada şi Mexico. Ei nu controlează China, Russia (Putin i-a alungat pentru prima oară din 1917), India, Asia de Sud-Est, America de Sud, Cuba.

Scopul lor este să creeze un guvern mondial. Cu 2 ani în urmă planul lor era Noua Ordine Mondială. Acest lucru a fost bine evidenţiat de proiectul pentru Noul Secol American. Însă, odată cu problemele din Irak, guvernul secret al Vestului şi-a schimbat planul de dominare mondială prin mutarea presupusului centru în UE. Pentru a duce la bun sfârşit acest plan, ei vor sabota economia S.U.A.

Totuşi, există o mare schismă în guvernul secret. Jay Rockefeller şi Philip Rothschild susţin o parte, cea cu Încălzirea Globală. Cea opusă este Războiul contra Terorismului susţinută de David Rockefeller şi descendenţii lui JP Morgan (Bush, Harriman, Walker ). Oamenii “încălzirii” vor să vândă 500 de centrale nucleare Chinei şi o cantitate similară restului lumii. Oamenii “terorismului” vor să menţină poziţia dominantă a S.U.A prin menţinerea controlului asupra petrolului. Putin are pregătit, însă, ceva pentru ei.
Există de asemenea şi un grup de neo-Nazişti care vor să reducă numărul de oameni de culoare la jumătate prin boli, foame şi război. Societatea secretă chineză a aflat de aceste planuri şi se pregăteşte să le stopeze."

GERMANIA ŞI SCANDINAVIA NU SUNT „ILUMINATE”?

"Pot spune cu siguranţă, China, Rusia şi India sunt libere. Când Putin i-a alungat pe Nieslev şi Berezovsky şi l-a arestat pe Hodorkovsky, el practic a alungat familiile Rockefeller şi Rothschild din Rusia. Am sigure surse ruseşti şi sunt convins că Putin este un naţionalist care luptă cu Iluminaţii la forţă maximă.

India i-a dat afară pe vremea lui Ghandi şi nu le-a mai fost permis să se întoarcă. Simţindu-se liberi după 300 ani de “Iluminism”, nu au de gând să se lase ademeniţi din nou.
Au fost nenumărate încercări de infiltrare din partea Iluminaţilor în China. Ei l-au finanţat pe Mao dar acesta i-a refuzat în 1960 (asta e şi cauza conflictelor dintre China şi URSS de atunci). Ei încearcă acum să creeze o criză financiară în China care ar crea nişte breşe pentru pătrundere în sistemul financiar. Nu vor reuşi. Italia practic “s-a ars” singură în timpul scandalului lojei masonice P2 din 1980 iar reinfiltrarea a fost parţial reuşită. Germania este parte a Alianţei Nato şi este astfel indirect controlată. O puternică ramură a familiei Rothschild operează aici.

Totuşi, Germania nu figurează pe un top-secret arbore iluminist de organizare pe care l-am obţinut. Cât priveşte Iranul, ştiu că l-a finanţat pe Ayatollah Khomeini şi că Iran apare pe menţionatul arbore ierarhic. Din câte îmi pot da seama, ei vor să provoace un conflict între Islam şi Vest pentru a-şi consolida puterea asupra lumilor creştine şi musulmane înainte de a încheia cucerirea mondială prin acaparea Chinei şi Indiei."

NEW AGE, DUPĂ NOUA ORDINE MONDIALĂ?!

Fulford afirmă că a fost aranjată o întâlnire cu Vladimir Putin pentru a se asigura că acesta cooperează în acest plan de distugere a ochiului din vârful piramidei.

"Până acum, le-am spus Iluminaţilor că nu mai au voie să asasineze politicieni japonezi. Acum plănuiesc să extind această protecţie asupra tuturor politicienilor din Vest. Dacă Iluminaţii asasinează sau încearcă să-I asasineze pe Ron Paul, Barak Obama sau oricare alt politician, să aibă Dumnezeu milă de sufletele lor.

Deoarece sunt un om paşnic, simt că sunt ajutorul celor mai slabi oameni şi creaturi de pe planetă. Am negociat în secret cu oamenii “ochiului” în speranţa aranjării unei amnistii generale.

Cred sincer că acum avem şansa să încheiem Novus Ordur Seculorum şi să începem New Age (!). Această eră va fi una unde războiul, sărăcia şi distrugerea ambientului vor fi găsite doar în cărţile de istorie.

“Admir curajul lui Benjamin Fulford, idealismul şi încrederea. Dar, se pare că este “nou” în acest domeniu şi poate a înţeles unele lucruri greşit. "New Age" este inclus în terminologia Iluminaţilor. Ei controlează băncile centrale din Rusia, China, India şi Venezuela. Ei controlează UE. Germania nu a apărut pe acel arbore pentru că e în vârf. Barak Obama e un Sionist… Familia iluminată Li Ka-Shing are un rol major în China. Nu uitaţi, China e încă comunistă, iar aceştia toţi sunt Iluminaţi. Credeam că Iluminaţii controlează lumea crimei organizate. Nu-mi pot imagina o asemenea societate ca cea descrisă de Fulford. Ar fi încurajator dacă ar fi adevărat.”
Henry Makow

E posibil ca Fulford să fie sincer dar să fie folosit pentru a băga în confuzie sau pentru a crea grupări de opinii. Totuşi, faptul că el a avut mână liberă să vorbească despre ce a făcut guvernul Bush la 9-11 ne încurcă şi mai mult. Dar poate, nu Fulford e сel creat pentru creare de confuzie ci chiar autorul acestei idei, Henry Makow. Se ştie că este evreu şi poate această sfidare pe care o face el să nu fie decât un nou plan bine chibzuit de ei. Deşi, am mari şanse să greşesc, căci posedă mult prea multe informaţii despre ei. Totuşi, presa japoneză s-a dovedit a fi una liberă. Poate cândva, şi presa occidentală şi chiar a noastră nu va mai fi controlată de cei care lasă pe post doar ştirile ce le aduc profit sau care omoară timpul. Dacă are dreptate Fulford sau nu, va arăta timpul.







www.benjaminfulford.com
www.savethemales.ca
www.tokyofreepress.com
www.conspiracyplanet.com

Cel care a dresat curcubeul

Subconstientul meu e un desert, iar eu imi sunt propriul beduin. Mereu, calatoresc si gonesc camila pe dunele uriase… Furtunile de nisip imi reamintesc ca as putea muri, ca sunt om, facut din carne, apa si sange. Si mai ales, din apa. Moleculele vor alimentate, si de asta respir incet si ma rog sa nu nimeresc in ele, in furtunile de aur ucigas. Caci, nu vreau sa imi reaminteasca de conditia mea biologica. Intilnesc nenumarate oaze, adevarate franturi de Eden, cu apa, papagali, fructe … Cadrul obisnuit , folosit de majoritatea oamenilor care viseaza, care sparg Jack-poturi, arivişti, cei care ajung bogaţi în câteva clipe. Asta îşi închipuie. O oază cu „di tăti”. Eu, intilnesc mereu, oaze. Le intilnesc in zambete nevinovate de copil, in florile mamei care cromează casa... Cand voi muri, sau aproape de moarte... Nu mi-o pot inchipui altfel decat trebuie ea sa fie. Par alb, copii si nepoti. Cadru obisnuit folosit de cei care gandesc aspectul palpabil al notiunii de moarte, cei care scot capul de sub carapace si observă că sunt tot pe loc, şi nu prea fac nimic ca să mişte ceva, dar privind, se întreabă şi tot ei răspund. Şi ce aduce asta? Păi, nu prea există o finalitate vizibilă. Aduce relaxare morală. Sau poate nu aduc. Aşa trebuie să fie. „Cei care gandesc aspectul palpabil” pot fi şi „Cei care gândesc problema morţii”. Însă, cum o gândesc e deja ceva diferit. De asta, „Cei care gândesc aspectul palpabil” e o mulţime subordonată mulţimii „Cei care gândesc problema morţii”, aceasta la rândul ei , subordonată „Cei care gândesc”.
Dar, nu asta era ideea. Deci, atunci cand voi muri, asa cum am mai spus, fizic, inconjurat de cei
dragi. Atunci, nu va mai fi un deşert, ci o pădure gigantă, foarte verde. O pădure compusă din numeroase oaze. Şi eu nu voi mai fi beduin. Poate un fluturaş. Iar perindarea dintre flori va fi infinită. Dar până atunci, aceste firişoare de nisip îmi taie respiraţia, îmi întunecă ochii şi mă fac slab, mic şi urât. Nu ştiu de ce urât... Şi totuşi, eu nu pot trăi fără acest nisip. Fără subconştientul meu, a cărui existenţă a fost stabilită prenatal. Conştientul e beduinul, subconştientul e nisipul. Eu sunt urmele întipărite de copitele cămilei... Sunt o reacţie lentă la mediul efervescent. Un resort elastic.
Dar, vine o zi în care întrezăresc, undeva, la gura orizontului mişcător... O siluetă... E ea... Fata Morgana. Ştiu că mai departe totul va fi doar un vis. Şi el va fi mai puternic decât mine. Îmi va omorî simţurile şi mă va sili să-l urmez. Cît timp... Până când cămila mea va cădea, obosită, cu spume la gură, pe siliciul bronzat. Voi mai avea destulă forţă ca să mai fug după ea. Cămila rage încet şi jalnic... Nu am timp să stau lîngă ea să-i alin suferinţa... Imaginea ei mă vânează. Am impresia că eu fug după ea, că e doar în faţă şi că sunt pe calea cea bună. Dar nu... Vine şi din spate, şi de sus, se strecoară şi printre degetele arse de la picioare... Mă bântuie şi mă opresc. Totul se învârte... Sau eu mă învârt. Sau mi-au ieşit ochii din orbite, au căzut şi acum se prăjesc aidoma unor ouă... Şi sar. Se întunecă tot. Ea dispare şi fuge. E în faţă! E aproape! O văd... Gâfâi ca un porc sălbatic încolţit de ogarii adrenalizaţi. Transpiraţia se amestecă instantaneu cu sângele ce răbufneşte din ochi, nas şi urechi... O ating! E ea. Dar nu o văd. Ochii mei... O simt, căci degete mai am. Nu o aud. Nu-i simt mirosul... Dar ştiu, e Ea... Cortina se redeschide... Cerul e din nou senin... Undeva, în depărtare adoarme un curcubeu. E un curcubeu gri. I s-au scurs culorile în dunele uriaşe. Nu mai am urme. A fost o furtună. Ah, şi cât m-am ferit de ea... Acum tot ce mai am e deşertul. Şi urmele...Şi amintirea unui vis morganic...Şi...Am să mă întorc! Da, deşertule. Mă voi întoarce cu o lopată... Pentru ce lopată? Ha ha ha... Dar cum rămîne cu cele 7 culori pe care le-ai furat? Curcubeul... Am să mă întorc şi am să sap după culori. Am să pun mâna pe ele şi am să caut curcubeul. Poate atunci, Fata Morgana mă va invidia. Hi hi. Da, mă va invidia. Şi va veni la mine. Da, da! Va veni, căci va veni rândul meu să mă joc cu ea. Şi curcubeul va fi mai ademenitor decât a fost ea cu mine acum... M-a trimis şi în furtună. Ei bine, curcubeul meu te va înnebuni... Şi atunci... Cine sunt eu? Va însemna trist, pe un sul uriaş, cronicarul unei bătrânici hidoase. De altfel, o cunoştinţă veche de-a mea... Hmmmm... O chema Soarta parcă. E sora mai mare a Vieţii... Aşa va rămâne scris :
„Cel care a dresat curcubeul”

Testul lui Iisus

„ ... şi vor apărea proroci mincinoşi ...”


Întreaga civilizaţie creştină se bazează pe un mit. Creat şi crescut în interiorul „poporului lui Dumnezeu”. Acum douăzeci de secole, noi toţi, nu eram decât o masă de oameni nevinovaţi, fără grijă şi păgâni. Ne-am închinat mai multor zei şi zeiţe, zei ai luminii, ai apelor şi ai pădurilor. Am făurit zeilor chipuri cioplite, după înfăţişarea noastră. Am găsit plăcere în lupte şi războaie. Bătăliile şi sclavagismul erau înscrise pe stindardele noastre politice. Am străbătut şi cercetat natura şi am aflat misterele vieţii, punând temelia ştiinţelor naturale şi a filozofiei.

Ne-am însuşit cultura, prin rafinament - o conştiinţă socială şi viziune sentimentală cu privire la egalitatea indivizilor.

Cine ştie la ce apogeu sublim şi înalt am fi ajuns, dacă nu am fi fost pătrunşi de acest mit. Acest mit – Iisus.

El ne-a schimbat întregul curs al istoriei. Fără să ne dăm seama la ce am fost supuşi, ne-am transformat în mijlocitorii principali ai tradiţiilor iudaice şi am răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului mitologia lor.

Acum două mii de ani în Palestina, religia iudaică a căzut pradă ruinei şi materialismului. Cămătarii erau stăpânii templelor, preoţii depravaţi şi egoişti storceau vlaga poporului şi înotau în bogăţie.

Deodată s-a ridicat din popor un patriot idealist, care a început să cutreiere ţara, pentru a purifica credinţa. Voinţa sa a fost să propovăduiască şi să dea viaţă nouă credinţei. El a pornit contra preoţilor şi i-a alungat pe cămătari din templu.

Aceasta l-a pus în conflict cu stăpânirea. Reprezentanţii Romei, care stăpâneau Palestina, s-au temut de agitaţia lui revoluţionară, l-au arestat, l-au judecat, l-au condamnat la moarte pe cruce, pedeapsă pe atunci obişnuită. Adepţii lui Iisus din Nazaret, sclavi şi meseriaşi dezamăgiţi şi părăsiţi, s-au retras din viaţa de toate zilele şi s-au grupat într-o frăţie de oameni pacifişti.
După dărâmarea Ierusalimului de către romani, credinţa lui Iisus a ieşit din nou la suprafaţă. Un evreu cu numele Paul şi-a pus în gând să predice pentru soldaţii romani pacifismul, iubirea aproapelui şi alte valori creştine pentru a submina Imperiul Roman. El a devenit apostolul păgânilor, şi şi-a dus activitatea atât de bine, încât în patru sute de ani, jumătate de glob a devenit un morman de dărâmături şi legea mozaică izvorâtă din Sion a devenit religia oficială a Romei.

Jumătate din războaiele care s-au dat după ce ne-am creştinat au fost războaie religioase, care s-au purtat numai în numele unei doctrine sau alteia.

Dacă pivim adânc în sufletele noastre, vom observa că nu am aderat sufleteşte niciodată total la religia creştină. În fundul inimii noastre suntem încă păgâni. Noi încă iubim războaiele şi sculpturile în lemn. Cu toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea noastră socială este încă într-o stare de imperfecţiune. Religia creştină a produs sciziune în sufletele noastre, ne-a tulburat simţurile, a făcut ca dorinţele noastre să fie de neîndeplinit.

« - Îţi repet, pentru ultima oară, nu te mai preface nebun şi nici războinic, spuse Pilat moale şi monoton, despre tine nu sunt scrise foarte multe lucruri, dar destule ca să fii răstignit. Tu ai răspândit idei conform cărora, biserica vechii credinţe se va prăbuşi şi va apărea o nouă biserică a adevărului ? Spune, e adevărat că ai intrat pe porţile Ierusalimului, pe un măgar, şi urmat de o mulţime de oameni ?
- Nu, ighemon. Eu nici măcar nu am măgar. Am trecut pe porţile Ierusalimului, însă nu eram înconjurat de nimeni, doar de Levii Matei. Aceşti oameni buni cărora le propovăduiesc despre unicul Dumnezeu... Mi se pare că nu au înţeles şi învăţat nimic din ce le spun ci mereu încurcă. Încep să cred că această neînţelegere va dura mult timp. Şi totul din cauza lui, că nu scrie după mine.
- Cine, Ieshua ?
- Matei. Mereu e după mine cu un pergament şi mereu scrie ceva. Dar odată m-am uitat peste el şi m-am îngrozit ! Foarte puţin din ce spuneam era scris acolo... L-am rugat din toată inima să ardă pergamentul. Dar el mi l-a smuls din mînă şi a fugit...
- Dar cine este acest Matei, Ieshua ?
- Cînd l-am cunoscut prima oară, era strângător de taxe. De la început, mă privea cu dispreţ şi mă jignea. Dar, după ce mi-a ascultat predicile, a început să gândească altfel. Într-un final, a aruncat banii pe drum şi a zis că e gata să călătorească alături de mine.
- Ha ha ha ! Strângător de taxe, să arunce banii ? Ha ha ha...
- Da, a zis că de cînd m-a cunsocut a simţit o ură pentru bani...

... ajuns la locul unde stăteau deja morţi cei trei, după lovitura mortală încasată cu suliţa de la un soldat roman, ud până la oase, Matei căzu la picioarele lui Ieshua. A tăiat funiile ce-l ţineau legat de stâlp. Trupul lui Ieshua a căzut peste Matei şi l-a doborât la pământ. A luat în spate trupul lui Ieshua, dar un gând îl opri. L-a lăsat pe pământ şi s-a dus să îi dezlege şi pe cei doi.
Au trecut câteva minute şi pe vârful dealului au rămas trei stâlpi şi două trupuri.
Nici Matei, nici trupul lui Ieshua nu se mai vedeau nicăieri... »


Citate extrase din

« Organizaţii secrete » de Jan Van Helsing

« Master şi Margarita » de Mihail Bulgakov

Nationalul - particularizare a universalului

“Universalul este randuit sa se intrupeze in formele particulare ale nationalului”.
Exista in lumea contemporana tendinta de a se face din nationalism un fel de sperietoare a vietii publice. Propaganda stangista, dominanta azi pe mapamond, retine doar excesele nationalismului de ieri si de azi, generalizandu-le intr-un mod nelegitim. Orice nationalism este legitim atat timp cat nu devine exclusivist. Natiile sunt realitatile naturale, randuite de Dumnezeu, si fac parte din ordinea imuabila a lumii. Umanul nu apare in istorie decat in forme nationale. Totul se poate modifica pe lume, numai nationalitatea NU! Nu poti deveni, in mod real, ceea ce nu esti. Cu ea te nasti si mori, fie ca-ti place, fie ca nu. Nationalul face parte din ontologia umanului, iar nationalismul, in sensul lui firesc, nu reprezinta decat constientizarea, asumarea, apararea si valorificarea creatoare a unei identitati supraindividuale obiective. Umanitatea este, unitate in diversitate, buna prin unitatea ei si frumoasa prin diversitate.

Nationalismul nu este doar o atitudine politica, el inseamna valorificare la toate nivelurile a “specificului national” al unei etnii date, actualizarea creatoare a traditiei. Cuvantul insusi s-a compromis, aplicandu-i-se un lung tratament propagandistic de diabolizare…
Traindu-si primele excese in tabara dreptei, nationalismul acesta pervertit s-a stramutat, treptat si paradoxal, in tabara stangii comuniste.

Astazi pe scena politica a Sud-Estului european, cei mai infocati nationalisti sunt fostii comunisti. Recuperarea valorilor nationale reprezinta o misiune istorica a generatiilor mai tinere. Tendintei dizolvante de umanizare mondialista, ce ameninta sa prefaca lumea intr-o masa amorfa si sterila, nu i se poate raspunde prin raspunde prin tribalismul neocomunist din zilele noastre ci printr-o contratendinta de recuperare si armonizare practica a “diferentelor specifice” – singura in conformitate cu ordinea ontologica si cu ratiunile ultime ale lumii lui Dumnezeu.
Nationalismele uzurpate de o anumita stanga extremista devin niste accese de mentalitate gregara si de populism demagogic, fara vreo legatura intima nici cu Traditia, nici cu Dumnezeu. Adevaratul nationalism, in orice caz, in tarile de traditie europeana, este inseparabil de crestinism.

Religia lui Hristos, deopotriva universalista si personalista, poate cataliza, pe de o parte, dezvoltarea specifica si armonioasa a fiecarei persoane umane in cadrul organismului sau etnic (a fiecarui “eu” in cadrul lui “noi”) si pe de alta parte, a fiecarui organism etnic in cadrul general al umanitatii (a fiecarui “noi unii” in cadrul lui “noi toti”).
Universalul este randuit sa se intrupeze in formele particulare ale nationalului, iar nationalul este chemat sa se dezmargineasca si nu sa se anuleze, in forma substantiala a iubirii.

II

Ideologiile mondialiste ale sec. XX au negat si continua sa nege cu vehementa rolul istorico-politico al factorilor nationali si confesionali. In Noua Ordine Mondiala totul se vrea “sans frontieres”, nostalgiile etniciste si religioase fiind considerate, atat la nivel national cat si la nivel comunitar, doua ingrediente odioase ale oricarui “reactionarism”.

Europa ultimilor ani a cunoscut o adevarata reasezare politica pe criterii etnice. S-a spus ca aceasta ar fi un fenomen succesiv prabusirii sistemului comunist, deci caracteristicile Europei de Est : dezmembrarea fostei Iugoslavii, in urma unor lungi si sangeroase conflicte armate; dezmembrarea Uniunii Sovietice in state independente sau macar autonome, delimitate etnic si lingvistic; dezmembrarea fostei Cehoslovacii intr-o Cehie prospera si o Slovacie pauperizata, dar geloasa de sine insusi. Aceasta tendinta nu este deloc circumscrisa fostului “lagar comunist”. Europa de Vest traieste tensiuni asemanatoare : cazul Spaniei - dupa autonomia acordata, treptat, Cataloniei, are probleme enorme cu bascii, iar mai de curand si cu valencienii; cazul complex al Irlandei de Nord, iar mai de curand al Scotiei si al Tarii Galilor (ce-si pretind autonomia in cadrul Regatului Britanic, amenintat sa devina o simpla fictiune dincolo de limitele Angliei); cazul Italiei (in care s-a pus si continua sa se puna problema unei sciziuni Nord – Sud, impingandu-se diferentierile, ca si in cazul valencienilor din Spania, de la etnic la dialectal). Tulburarile din Cipru (care prevestesc un conflict deschis intre Turcia si Grecia ) vin si ele sa completeze acest tablou general.

Dincolo de spatiul european exemplele sunt la fel de numeroase. Lasand la o parte conflictele interetnice si tendintele separatiste din anumite tari africane sau din Orientul indepartat (unde s-ar putea aplica dogma ideologica a “inapoierii”) este de ajuns sa evocam conflictul arabo-israelian (de o violenta perpetua) sau puternica tendinta de divizare hipercivilizatiei Canade (zona francofona si zona anglofona)

Factorul religios este implicat si el in multe conflicte din intreaga lume, si nu doar in aria “fundamentalismului” islamic (din Maghred pana in Cecenia). In spatiul fostei Iugoslaviei, conflictul politic generalizat a fost alimentat in primul rand de considerente religioase (crestinii in confruntare cu musulmanii, ortodocsii cu catolicii) iar numai in al doilea rand de considerente etno-lingvistice (Kosovo). In Irlanda de Nord aspectul cel mai acut il prezinta conflictul interconfesional (catolici-protestanti). Religii si confesiuni se agita pretutindeni, cautandu-si fiecare matca fireasca si rosturile istorice, sub semnul general al traditiei ca o reactie mai mult sau mai putin legitima la cumulul de agresiuni dizolvante ale modernitatii nivelatoare si despiritualizate. In multe cazuri, cei doi factori, national si religios, se imbina organic, atunci cand nu se coonfunda de-a dreptul (sionism).
Realitatile se misca pe coordonatele lor firesti, ontologice si spirituale, amintind unei umanitati uituce ca exista totusi, obiectiva si eterna, dincolo de diferitele ipostaze posibile ale ordinii omenesti, o ordine inteligenta, dumnezeiasca a lumii care nu poate fi dizolvata nici ideologic, nici agresata nepedepsit.

Pana la urma, orice realitate organica poarta spre Dumnezeu, Creatorul si Rostuitorul lumii. Orice refuz sau siluire a realitatii firesti este “partea diavolului”, negarea luciferica a creatiei si a ordinii ei divine. In fond, conflictul general dintre realitati si ideologii, dintre “realismul spiritual” al Traditiei si “idealismul materialist”, al modernitatii, se reduce la negarea sau confirmarea existentei lui Dumnezeu si ratiunii divine.

“Daca nu e cine nu e, cine e sa nu mai fie?”

Adevarul despre Eminescu I - Societatea Carpatii

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.
Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.

Conservator

Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza - „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. „Stapan pe limba neaosa“ si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: „Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul“.

De la Nistru pan’ la Tisa

Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie“) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.

Lovit la Timpul

Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii - ,,la ciolan“, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: „si mai potoliti-l pe Eminescu!“). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camasile si partidul ca cizmele?“ Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.

Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari

In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca“. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de „Societatea Carpatii“ ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii“ era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.

Urmarit de spionii Austro-Ungariei

Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: „Societatea Carpatii“ a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie - n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica. S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente“. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul“, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invata-mant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari“. Sacareanu, redactorul adjunct de la „Romana libera“, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor“. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

Tradatorii

Un alt raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii“, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt“ si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. In contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele „Societatii Carpatii“, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat... spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: „informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala“).

Nationalistii, urmariti si de rusi

Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de «network» care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii“, au mai aparut la Budapesta Societatea „Petru Maior“, la Viena „Romania juna“, la Cernauti „Junimea“,„Dacia“, „Bucovina si Moldova“, in Transilvania societatea „Astra“ si, in vechea Romanie, „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie“, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.

Incomodul Eminescu

Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea „iridenta“ a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din „Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. n 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.

Stia ca i se pregateste ceva

Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. n 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv ,,apropiati“ interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. n cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

Interzis si internat

Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.

Suprimarea incepe de la 33 de ani

„Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele ,,interese de stat“ l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al „Societatii Carpatii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat ,,subversive“, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica „masurilor active“ specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul ,,operativ“.

Otravit cu mercur

Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. n 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani.

Eminescu nu a fost nebun

Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.
Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. n manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. „Tinta“ Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si „grupuscule elitiste“ - in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

informatii asigurate de :

Asociatia Civic Media

Active Information Media

Redactia ATAC

varianta temporara

De un veac si jumatate,
Gandu-mi doarme mort pe carte…
Tot astept sa vin-un cititor,
Sa-mi taie cant de foi cu dor.

Imi simt aripile-nclestate
Si fior cumplit pe spate…
Degete m-apasa dureros,
Coperta-i grea, de antic os….

Privesc in jur, la alti confrati
Ii vad si-i simt, putin crispati.
Si alte degete-i apasa
In bibiloteca numeroasa.

Imi las firoul sa m-omoare,
Pe foi ramane o paloare,
Ma-nchid, murdar si violat…
…mai dorm un veac si jumatat’…

Stres Informational

Omenirea a trecut în ultimele secole prind două ere revoluţionare majore. Acestea au fost Era Agrară şi Revoluţia Industrială. Aceste perioade ale omenirii au deschis noi posibilităţi, noi tehnologii şi un nou mod de viaţă pentru oameni. În zilele noastre, trecem prin Revoluţia Informaţiei. Prin recentele descoperiri tehnologice, cel mai notabil fiind internetul, sântem martori la o eră unde putem transmite, depozita şi expune informaţie ca niciodataă până acum.

Manipularea prin informaţie

Cu astfel de informaţie la dispoziţia noastră, există şanse de supraîncărcare. Informaţia curge într-o mulţime de forme diferite. Pasivi fiind, ne putem găsi adoptând anumite credinţe, atitudini şi comportamente ca rezultat al acestei influenţe. Vi s-a întâmplat, de exemplu, să fiţi gata să cumpăraţi un anumit produs când deodată aţi optat pentru alt brand, fără nicio explicaţie raţională? Înseamnă că aţi fost influenţat de puterea publicităţii. Mass-media are un impact major în viaţa noastră. În multe moduri efectul mass-mediei ţine populaţia într-o stare colectivă de hipnoză. Mai ales în Vest, această stare de transă de stare colectivă aisgură orientarea atenţiei spre alte zone, ţinând populaţia într-o grijă continuă şi o anxietate insuportabilă. Am fost programaţi efectiv să devenim stresţi şi depresivi în privinţa problemelor financiare, medicale, sociale, securităţii locului de muncă, etc.

Influenţele realităţii aspura psihicului

Un număr tot mai mare de oameni din lumea vestică scapă de această stare colectivă de transă. Au început să realizeze că, odată detaşaţi de toate aceste probleme, influenţele negative ale realităţii zilnice nu au niciun efect. Când oamenii ating această eliberare, îşi dau seama că, de fapt, nu pentru ce să-şi facă griji. Frica există doar în mintea noastră, care a fost condiţionată să gândească aşa. Problema nu dispare efectiv, ci devenim noi apţi să le aplicăm modurile elocvente de rezolvare. Uneori este bine să ne retragem departe de toată informaţia primită pentru a o putea procesa în totalitate. Altfel, riscăm să devenim mărul copt, atacat de mii de viermi. Nu vă lăsaţi copleşiţi de informaţie, căci ea va genera un haos interior. Dacă rafturile lăuntrice sunt trainice atunci începeţi să depozitaţi pe ele absolut orice ce ar ajut la îmbunătăţirea personalităţii, a spiritului. Regăsiţi-vă energia pierdută în mijlocul naturii. Ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un scut moral alcătuit şi bazat pe principii sănătoase. Aceste principii ar trebui să promoveze neapărat valorile cultural-cognitive ale societăţii. Funcţiile familiei, celula relaţiilor umane, încep să se diminueze. Stresul zilnic roade încet edificiile simbiotice interioare. În încercările noastre de a vedea fructul, să nu uităm unde ne sunt rădăcinile

Micul Homo Ludens - partea I

Tot ce ne înconjoară provoacă copilului senzaţii noi. Elementele lumii moderne creează “instincte” noi în fiecare copil. Astfel, acesta este împins la păcat din fragedă copilărie. De peste tot, el este atacat de tentaculele ucigaşe ale desfrâului. El nu este încă în stare să ridice sabia purităţii pentru a le tăia. Ar putea să îl ajute părinţii, dar majoritatea lor ignoră total acest aspect fatal pentru viitorul copilului, care îşi stabileşte bazele personalităţii anume la această vârstă. Ei nu mai educă copiii conform severelor principii ale comportamentului creştin ci le stimulează dezvoltarea în direcţia păcatului prin promovare pasivităţii lor.

Copilul modern nu mai ascultă de părinţi, el “conduce” familia după deviza “Eu Vreau!” Astfel, părinţii – “robii”, îi satsifac toate capriciile posibile prin achiziţionarea de noi şi noi jucării, distracţii şi amuzamente. Înfrânarea este o noţiune total străină copilului educat în aşa mod.

Astăzi, jucăriile create sunt infinit de variate. Fabricanţii folosesc ultimele realizări ale electronicii pentru a le face cât mai estetice şi atractive. De fiecare dată, apare ceva nou, mai bun, şi astfel curiozitatea artificial însămânţată este artificial menţinută.
Această distracţie schimbă radical atitudinea faţă de viaţă – cea responsabilă şi serioasă; îl abate de pe cărarea strâmtă a mântuirii şi-l trage spre “higway-ul” jocurilor şi distracţiei.

Neavând nicio legătura cu natura vie, care radiază primordialitate şi inocenţă, copilul oraşului contemporan trăieşte într-o lume a maşinilor, unde nu vei auzi foşnet de frunze ci vibraţii, luminile artificiale, “tunete şi fulgere” sonore, aici totul este îmbâcsit de virtual; aici duduie claxoanele automobilelor; urlă sistemele de semnalizare sonoră; piuie computerele…

Luând viaţă în aşa mediu, copilul, desigur, se adaptează la lume, dar se adaptează dintr-o lipsă de alternative. Adaptarea lui este mai degrabă o autoimpunere a societăţii. Percepţia devine un proces ce transformă şi desfigurează lumea, făcând-o duşmănoasă şi înfricoşătoare.

Unii psihologi

australieni şi britanici, care se ocupă în mod special de această problemă au elaborat un test. Copilului (elev in şcoala primară) i se dau carioca roşie şi una neagra şi i se propune să coloreze trei cercuri. Primul cerc simbolizează “clasa” din şcoală, al doilea – “spaţiul de joacă” şi cel de-al treilea – “orasul”. Culoarea roşie semnifică predominanţa binelui, culoarea neagră cea a răului. Cu 10 ani în urmă pe toate desenele culoarea roşie era mult mai bine reprezentată. Chiar dacă clasa mai era vazută şi în negru, lumea apărea totuşi bună; iar in ziua de azi, aproape toţi copiii (8/10) văd oraşul (lumea) în negru, rău, ameninţare.

Aceasta ar fi o dovadă, o explicaţie a creşterii numărului de dereglări psihice la copii. Au apărut o mulţime de copii nevrotici, care trăiesc într-o stare de teroare cvasi-permanentă, rezultată probabil din eşecul neadaptării. Această teroare, se permanentizează până când ajunge la stadiul de frică obsesivă.
Moartea şi întunericul sunt simboluri preexistente în noi, sunt nişte imagini milenare. Astfel, frica copiilor faţă de moarte şi întuneric nu este o frică obsesivă. Sunt două taine necunoscute şi înfricoşătoare. Doar aceste două frici ar trebui să existe în mod normal în mintea “verde” a copiilor. Dar mai apare una, alimentată şi condiţionată.

Psihologii vorbesc despre frica obsesivă. Este o frică ce caracterizează masa, o frică faţă de mediul ambiant. Dovezile şi simptomele medicale, sociale ale acesteia sunt : envrezisul, defectele de vorbire, ticurile nervoase, timidităţi excesive, individualităţi retrase şi “ciudoase” . S-a constatat, oricum, că această nevroză afectează nu doar pe copiii “defavorizaţi”; familiile “bogătaşilor” sunt afectate chiar în mai mare măsură. Sociologii consideră că acest fapt este legat de criminalitatea “business”-ului contemporan: copilul unui om de afaceri aude deosebit de frecvent convorbiri legate de crime, torturi, răpiri de copii. Oricum, informaţiile de natură să trezească groaza nu-i ocolesc nici pe colegii lui de generaţie din familii obişnuite.

Copilul se află într-o hăituire permanentă. Ulterior ea creşte şi evoluează într-o stare de pasivitate pe care i-o provoacă copilului. Lipsa de mişcare, reproducerea celor mai vii dorinţe pe un ecran electric uscat îl face pe copil avid de succese şi rezultate extraordinare. Tinde mereu să completeze cât mai multe liste de „Highscores” doar cu numele lui. Eşecurile îl fac agresiv, iar această agresivitate este preluată în gesturi, atitudini faţă de colegi, membri ai familiei. Jocul fuzionează în mod diabolic trăirile din joc cu cele reale.
„Adrenalina” – seva jocurilor, devine fluidul fericirii. Apare ideea de răzbunare pentru eşecurile sale în joc.

De exemplu, jocul preferat al unui baieţel de şase ani, veşnic panicat, timid, era următorul : zile întregi, făcând pe poliţistul, tortura pe scaunul electric un Mickey Mouse din pluş. El vrea să “elibereze” doza de violenţă ce-o asorbă zilnic. La un moment dat, Subconştientul acţionează fatal pentru soarta copilului, interacţionând cu Conştientul prin apariţia unei probleme : dacă vrei să învingi frica, ei bine, cum s-o faci? Lupta este câştigată de Subconştient, care este “şantajat” de spionii lumii vituale – jocurile. Aceştia îi furnizează un răspuns extrem de simplu, la fel de simplu ca şi un pas, doar că acest pas este unul ce duce în hăul pierzaniei - să devii tu însuţi fioros…

Misterele Titanicului

Partea II

Dacă până acum toate descoperirile se reduceau la nişte semnale-fantome, destul de „nepalpabile”, atunci ceea ce a găsit Carl-Yorgen Huss, căpitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material.

În ziua de 24 septembrie, 1990, în nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au găsit o fată, ce ar arată de 29 de ani, tremurând pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.

Căpitanul Huss a anuţat oficialităţile de fata găsită. Aceasta însă afirma că s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului şi că este foarte îngrijorată pentru soarta celorlalţi călători…

Pentru această femeie timpul s-a oprit în tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o trăia emoţional atât de puternic de parcă nici n-ar fi existat aceşti 79 de ani!

Pescarii nu puteau accepta aşa ceva. Noţiunile lor despre timp erau bulversate şi mai mult cu cât autorităţile norvegiene se convingeau că este complet sănătoasă psihic. Însă, o trădau doar hainele. Aşa ceva purtau femeile „la modă”, la începutul secolului. Winnie era complet uimită şi nu trăda nicio urmă de prefacere. Dar cum este posibil aşa ceva?

În căutarea răspunsului, experţii au luat legătura cu oficialităţile maritime britanice. Londra a confirmat că miss Winnie Cowts din Southempton într-adevăr era pe lista călătorilor şi s-a aflat pe vapor.

Lucrul cel mai straniu este că ea nu arăta deoc de 108 ani, ci de 29! „E ceva supranatural”, afirmau cei 27 de doctori şi învăţaţi ce-au examinat-o. „Se pare că s-a aflat într-un fel de conservare a timpului. N-a îmbătrânit deloc”.

Iar aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetări norvegian „Larsson Nayper”, la 365 km sud-vest de Islanda îl pescuieşte, după toate aparenţele, chiar pe căpitanul E. John Smith!

Nevătămat, dar cutremurat de cele întâmplate. Era îmbrăcat într-o uniformă excelentă, marca „White Star”.

Salvatorii au procedat exact ca în cazul lui Winnie. L-au „predat” pe Smith autorităţilor de la Oslo, care l-au spus la o serie de examinări şi teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sănătos. Atunci când s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale „reîntorsului” a avut loc o foarte mare surpriză. Se potriveau în cele mai mici detalii!

Chiar dacă cei doi supravieţuitori se simt excelent, autorităţile (nu se ştie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar şi până astăzi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptării la societate, cei doi încă mai cred că sunt în 1912…

Peste 3 ani, în 1994 deja, în aproape aceleaşi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost găsită o fetiţă de 10 luni, aproape îngheţată, dar sănătoasă. De unde s-a luat acest bebeluş, care evident că nu poate să înoate la o aşa distanţă de mal? De ce este încă în viaţă? Copiliţa plutea pe apă datorită unui colac de salvare aparţinând Titanicului…

În cele întâmplate e greu de crezut dar totuşi cercetătorii acestui caz au găsit în arhive menţionarea necesară despre acest copil…

Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul susţin că văd un vas mare scufundându-se mereu… Unii zic că este fantoma Titanicului, alţii, puţin mai luminaţi – că în momentul scufundării uriaşul transoceanic ar fi nimerit într-un „vîrtej” al timpului… Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca şi multe altele : Top Secret…

informati asigurate de :

Revista "Familia mea", nr 48, decembrie 2006, Chisinau

www.members.aol.com/titanic.html

Jurnalul "Argumente si fapte", nr 102, ianuarie 1998, Sankt-Petersburg

www.titanicmuseum.de

Misterele Titanicului

Partea I

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost împânzită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.

În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”.

Imaginaţia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei.

După tragedie, Robertson era considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal.

Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraşului Southhempton, el a abandonat, şi prin asta şi-a salvat viaţa.

De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă intra miliardarul John Morgan, deţinătorul ambarcaţiunii, subit declarat bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor Wood, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.

Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani după tragedie) radistul linkorului american „Theodor Roosvelt” primeşte un semnal SOS. Prin zgomotul din căşti răzbătea o voce îngheţată care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.
Radistul Llyd Dethmer a crezut că a înnebunit. Însă, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la ţărm. Cine ştie? Poate într-adevăr, cineva are probleme. Răspunsul a fost foarte scurt şi calm : „la semnalul SOS nu răspundeţi, continuaţi cursul stabilit”. Abia în port căpitanului şi întregului echipaj le-a fsot arătat că demult scufundatul Titanic nu avea cum să trimită vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a părut, ori cineva a făcut o glumă bună. Însă Dhetmer a găsit straniu faptul că explicaţiile au fost oferite de serviciile speciale şi nu de conducerea maritimă. Aşa că a început cercetările. De la început, din pură curiozitate. Dar s-a adâncit atât de mult încât a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar înainte de asta a reuşit să „dezgroape” multe lucruri interesante.

Dhetmer a căutat în arhive rapoartele colegilor săi radişti despre acelaşi lucru care l-a observat şi Lloyd. Anii în care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A făcut un tabel şia observat, că fantomele radioefirului apăreau o dată la şase ani.

În 1978 Lloyd aştepta intenţionat semnalul. Şi a asigurat pe toată lumea că l-a primit. Ce s-a întâmplat în 1984 şi 1990 nu se ştie. Nu există informaţii nicăieri. Însă, în 1996, ziarul canadian „Sun” anunţă despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian „Quebec”.

Unii învăţaţi presupun că „în câmpul întinderii timpului s-a format un semnal-fantomă”, şi că pe el, cică, îl primesc vasele de atâta timp. Şi dacă toate aceste nu sunt minciuni şi falsuri, ar trebuie să ne pregătim pentru SOS-ul din 2008.

O altă categorie de savanţi sunt hotărâţi că SOS-ul a „tăiat” timpul în două. Adică, semnalul putea fi recepţionat şi în 1906, şi în 1900. Dar, din păcate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atât de ieftin şi uzual. Popov l-a inventat în 1895.

Însă, cei mai înflăcăraţi cercetători susţin că şi atunci semnalele era primite, doar că nu de radioaparatură ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume aşa s-ar explica profeţia lui Morgan Robertson şi pesimţirile celor 55 ce-au refuzat călătoria.

Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul „Carpatia” şi „Olimpic” la ora 23 : 17? Adică, asta ar însemna cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40…

Israelul santajeaza S.U.A.?

Partea I

Fox news, o televiziune foarte respectată in Statele Unite ale Americii, aşa-zisa “Noi vă aducem reportajul, voi hotărâţi”, a scos la un momen dat a patra parte a unei istorii care ar susţine ideea că la compania ce supraveghează apelurile telefonice din Statele Unite ale Americii ar fi avut loc o scurgere de informaţii.

O scurgere de informaţii foarte mare nu cu mult timp înainte de 11 septembrie. La accesarea paginii pur si simplu nu erau alte explicaţii în afară de "This story no longer exists”.

Israelul se pare că are o legătură directă cu acest lucru. Amdocs Inc este compania care asigură contracte şi servicii telefonice în întreaga lume, inclusiv 90% din companiile telefonice americane. Cei ce au pus bazele si acţionarii principali ai acestei companii, după cum v-aţi dat seama probabil, sunt evrei. Încă o companie, Comverse Infosys, este suspectată în a avea aparate de înregistrat permanent instalate în sistemul telefonic care permite non-stop supravegherea legală de către agenţiile încredinţate de guvernul S.U.A .

Aşa cum incredinţează Fox News, amestecul Israelului în treburile S.U.A datează de mai demult. Amdocs a fost implicat într-o masivă scurgere de informaţii într-un caz al poliţiei din Los Angeles asupra traficului de droguri şi fraudarea credit-cardurilor.

Exact în maniera asta au existat mari scurgeri de informaţii confidenţiale telefonice care au încurcat şi dezorganizat investigaţiile asupra tragediei 9/11. Din nou, Amdocs este implicată. Totuşi daca dovezile unor simpli cetăţeni nu par convingătoare sau măcar importante, atunci gândiţi-vă că Israelul îi supraveghează până şi pe cei din guvernul S.U.A.

Imaginea formată este foarte simplă şi foarte înfricoşătoare : Israelul are posibilitatea, sau mai bine zis, abilitatea de câţiva ani încoace de a asculta absolut ORICE apel telefonic conectat la un sistem Amdocs sau Comverse Infosys, apelul ORICUI, până şi al preşedintelui.

Raportul Ken Starr asupra Whitewater arată că Bill Clinton a avertizat-o pe Monica Lewinsky că un guvern străin le înregistează convorbirile telefonice. Treaba e că în S.U.A puţini oameni sunt cei care nu au nimic de ascuns. Să fim sinceri! Dacă unul dintre cetăţenii S.U.A ar avea un schelet în dulap şi nimeni nu ar şti de el, ei oricum vor afla. Singurul lucru necesar este că acel schelet să fie implicat într-un apel telefonic.

Să ne imaginăm – fiecare listă de convorbiri a oricărui utilizator Amdocs (ţin să reamintesc că această companie deţine 90% din drepturile de telefonie din S.U.A) poate fi văzut de şefii israeliţi. Şi nu poţi găsi înregistrările deoarece sunt făcute chiar în sistemul telefonic! Bazându-ne pe aceste circumstanţe, multe chestii ciudate pe plan politic mondial chiar încep să se lămurească. S.U.A face apel la veto în rezoluţia O.N.U pentru pace în Palestina. Nu câştigă nimic prin asta. Însă Israelul da. Imediat după tragedia 9/11 populaţia a fost manipulată şi alimentată cu acuzaţii sigure şi inconfundabile c ear demonstra că DOAR Osama bin Laden şi Islamul sunt responsabili. Acuzaţiile au fost şi rămân falsificate, auto-contradictorii.

Dar totuşi, după cum arată ştirile, există dovezi despre mulţi spioni israeliţi (unii dintre care lucrau la telecompaniile sus-menţionate) implicaţi în atentate de la 9/11. Însă, această ştire nu a fost transmisă NON-STOP la ştiri ci doar ca pe o informaţie rudimentară. Cineva a “convins” guverul S.U.A şi mass-media că poporul American trebuie să vadă că acuzaţiile şi dovezile duc DOAR într-o singură direcţie nu şi în altă parte.

De asemenea, mass-media a fost convinsă să nu divulge că Israelul ştia de atacurile 9/11. Presa străină a acuzat Israelul în nemijlocita implicare în drama din septembrie dar presa americană rămâne “convinsă” că aceste afirmaţii sunt doar nişte presupuneri.

Să ne amintim de Bill Clinton şi „cârtiţa” de la Casa Albă. Toată lumea ştia că există un spion, unul care făcea parte dintre cei mai buni agenţi ai Israelului. Vânătoarea după „Mega” a luat sfârşit însă subit. Exact atunci când Bill Clinton o avertiza pe Monica de faptul că sunt urmăriţi. Aceasta deja nu duce cu gândul la o nouă „persuasiune”. Clinton a fost şantajat cu relaţia ce-o purta cu Monica.

De când s-a „descoperit” că lumea arabă a avut o relaţie directă cu 9/11, toate acţiunile de binefacere au fost stopate. Directorul „Jewish Defense League”, un grup cu o istorie violenta, a fost arestat în tentativa lui de a planta o bombă unui congressman american. Totuşi, a câta oară, guvernul american este hotărât să nu acţioneze împotriva JDL, care cică ar organiza foarte multe acţiuni de binefacere din banii S.U.A. Odată cu guvernul, mass-media trece cu vederea acest atentat la viaţa unui politician american.

Doi agenţi evrei au fost arestaţi purtând dinamită în congresul mexican. Guvernul mexican este convins să îi elibereze pe cei doi fără judecată. Tot atunci, presa americană nu spune nimic despre acest lucru.

Iraelul Şantajează Statele Unite ale Americii ?

Partea II

Israelul primeşte anual 5.000.000.000 $ (ca ajutor!) de la S.U.A.
O mare parte din populaţie se întreabă cu ce scop se trimit atâţia bani la un număr mic de oameni, când pe străzile Americii sunt un număr impresionant ce suferă de sărăcie cruntă.
Însă, cumva, congresul American este convins anual să respecte “tributul”. Multe fapte politice pe scară mondială devin suspecte.

Sharon la procesul pentru crimă - presa americană este influenţată să nu facă „treabă mare” din asta.

Israelul violează Acordul de la Geneva - presa americană este influenţată să nu facă „treabă mare” din asta.

O.N.U acuză Israelul de tortură asupra copiilor – presa americană nu prea acordă atenţie nici acestei ştiri.


Toţi ne întrebăm. Cum este posibilă o „convingere” atât de eficientă şi aplicată atât de des? Şantaj. Liderii şi politicienii americani au cu toţii de ascuns ceva. Amante, trecuturi legate de droguri, conturi cu prea multe cifre în Elveţia… Într-o societate coruptă ajung sus doar cei corupţi şi toţi au secrete. Deci toţi sunt vulnerabili la şantaj. De obicei sunt cei mai dornici de putere cei ce ajung acolo. Vă închipuiţi cu ce frică ar renunţa un guvernator la postul său? Mai ales, ameninţat cu un scandal public. Ar face orice doar să se menţină acolo sus. Pentru asta unii dintre ar fi gata să planteze o ştire falsă pentru a susţine pe cineva anume, să distrugă un raport, să şteargă din baza de date informaţii despre oameni-cheie, să falsifice informaţie, să distrugă dovezi şi chiar să permită vărsarea de sânge a bărbaţilor nevinovaţi pe tărămuri îndepărtate pentru interese străine… Istoria ne arată dacă o crimă este posibilă atunci este şi inevitabilă. Cruda realitate este că Amdocs Inc şi Comverse Infosys sunt cele mai perfecte „unelte” pentru un „blackmailer”. Nişte unelte ce ar deschide secretele unei naţiuni. Oare poporul american va ignora acest lucru mai departe? Sau mass-media va fi din nou „covinsă” că toată această agitaţie în jurul Israelului nu este decât o înlănţuire uriaşă de nenumărate presupuneri? Acest şantaj reuşeşte de minune deoarece are „victime” destule. Este vina celor ce aleg un guvern „de şantajat”. Un guvern de criminali. Atunci, ne putem da simplu seama de ce Israelul este apărat atât de înflăcărat de S.U.A. Cine ar putea mai bine să apare un şantajor decât însăşi victimele sale? Dacă şantajorul e prins, atunci odată cu el ies la suprafaţă şi „secretele” victimelor…

P.S - chiar astăzi, când încheiam articolul am auzit, "par hasard" melodia Public enemy interpretată de Eminem... Pentru cei ce nu cunosc primele versuri - "I sense someone's tapping into my phones, why do I got this feeling in my bones, I might die soon the F.B.I. might be tryin to pull my files soon ..."
informaţii asigurate de

http://www.whatreallyhapenned.com

http://www.foxnews.com/

http://www.americanfreepress.net/

http://www.washingtonpost.com/

http://www.informationclearinghouse.info/

http://www.washington-report.org/

http://www.antiwar.com/

http://www.paknews.org.pk/

http://www.rense.com/

http://www.larouchepub.com/

http://www.canoe.ca/

http://www.guardian.co.uk/

http://www.news.bbc.co.uk/

multumiri speciale lui Henry Makow.

De unde vine informatia?

„La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. În El era viata, si viata era lumina oamenilor.”


Evanghelia după Ioan : 1


În numeroase cercetări ştiintifice este utilizată metoda concordanţei, după următoarea schemă.


ABC ADE
abc ade


Totuşi, această metodă, cauză-efect este una deloc sigură. Nu putem şti exact că A este cauza lui a. De asemenea poate si B să fie cauza lui a sau chiar D, în al doilea caz. A poate fi o condiţie necesară apariţiei lui a, dar nu şi suficientă. E foarte interesant să distingem între cauzele producătoare ale unui fenomen şi cauzele ce-l menţin. Din schema

ABC AB
abc ab


nu putem spune că c este efectul lui C. Însă, dispariţia lui C poate duce la dispariţia lui c, dar asta nu înseamnă că simpla prezenţă a lui C duce la apariţia lui c.
Acest procedeu logic se aplică şi astăzi în biologie. Modificarea unor gene a dus la dispariţia unor organe. Dar asta nu înseamnă că simpla prezenţă a genelor ar fi suficientă pentru construcţia organelor.

Adevărul concluziei nu este o garanţie a adevărului premisei.

Teoria informaţiei şi probabilităţii sunt larg aplicate în biologie. Conform acestor teorii, s-a demonstrat că este imposibil obţinerea întîmplătoare a unor structuri funcţionale complexe precum ochiul sau creierul. Probabilitatea macromutaţiilor genetice tinde spre zero cu cât creşte complexitatea. Unii biologi ne vorbesc despre existenţa unor ”algoritmi genetici şi ”programe genetice”. Un algoritm genetic cere o funcţie de estimare a utilităţii (inexistentă în teoria evoluţionistă), o structură iniţială (neexplicată de evoluţionism), şi mai ales, un programator (idee total respinsă de evoluţionişti)

Rolul informaţiei genetice din ADN este sinteza proteinelor din aminoacizi. Însă, există o contradicţie între caracterul discret al informaţiei şi caracterul continuu al morfogenezei, deci ADN-ul nu conţine suficientă informaţie pentru realizarea morfogenezei. Atunci, de unde vine restul de informaţie necesară?
René Thom (renumit matematician) susţine acelaşi lucru. El spune că materia are legile ei iar forma pe ale ei. Morfogeneza nu depinde de proprietăţile substratului chimic. Thom explică morfogeneza biologică printr-un număr de structuri geometrice caracteristice. Aceste structuri geometrice vor forma una singură, logos, care va acţiona ca un spaţiu ideal ce parametrizează starea.



Un exemplu elocvent ni-l poate oferi Amphioxus
prin coordonarea planelor sale de diviziune.

Biologia a pus deja în evidenţă aceste lucruri prin cercetări recente în structura protoplasmei vii. Moleculele integrate în biostructură au un alt comportament, chiar dacă provin din mediul extern, neviu.Atunci când moare, protoplasma vie se transformă în materie obişnuită, nevie. Viaţa este caracterizată de prezenţa unui câmp ancestronic care alcătuieşte o matrice geometrico-energoinformaţională. Acest câmp persistă chiar şi după ruperea unei porţiuni dintr-o frunză, el păstrează informaţia structurată referitoare la forma frunzei. În cazul unui obiect metalic, în urma unei interacţiuni, acest câmp dispare şi informaţia se pierde.

Cum putem oare explica acţiunea benefică a plantelor medicinale asupra organismului? Nu putem vorbi despre o adaptare a plantelor la structura biochimică a omului, deoarece nu există un factor informaţional care să „înştiinţeze” plantele despre această structură. Explicaţia devine extrem de dificilă dacă luăm în considerare dogma centrală a geneticii conform căreia informaţia genetică circulă unidirecţional de la ADN la proteine (deci ADN-ul nu poate fi informat pe această cale). Dacă se va descoperi totuşi un „sol” chimic de sens invers, va rămâne nerezolvată problema semnificaţiei. Cum „ştie” ADN-ul semnificaţia unui compus chimic şi cum a fost stabilit codul comunicaţiei? De ce usturoiul normalizează activitatea inimii, varza conţine o doză bine stabilită de vitamina K, protectoare a mucoasei gastrice, sunătoare conţine hipericină cu proprietăţi cicatrizante şi antiseptice, teiul conţine acetilcolină care stimulează digestia? În plante, pe lângă substanţele plastice şi cele cu rol activ există numeroase substanţe secundare cu importanţă terapeutică pentru om, sau care determină calitatea alimentară şi gustativă a diferitelor produse vegetale. Acestea se depozitează în „rezervoare” speciale. Unele nu sunt recuperate de către plante, deci nu pot fi considerate în mod absolut ca rezerve nutritive. Astfel, este foarte puţin probabil ca o simplă întâmplare să conducă la o utilizare biochimică optimă de către om.

Maimuţe otrăvite cu arsen, pe o plantaţie din Indonezia, au căutat şi au găsit plante antidot. Lupi muşcaţi de şarpele cu clopoţei caută şi mănâncă rădăcina unei plante (rădăcina şarpelui) ce conţine antidotul, scăpând astfel de moarte. De unde ştiu aceste animale cum să acţioneze în cazuri excepţionale sau chiar unice? Cum se explică existenţa acestor plante cu antidot?


Albinele construiesc faguri de ceară. Privit din faţă, fagurele este alcătuit din celule hexagonale. De ce folosesc albinele hexagoane regulate? Trebuie mai întâi să ne gândim la rolul celulelor :

Să adăpostească larvele de albine
Să aibă un perimetru minim, pentru economia de ceară
Să nu se suprapună
Să nu lase spaţii neutilizate

Figurile geometrice necesare pentru acoperirea planului fără suprapunere ar fi pătratul, triunghiul echilateral şi hexagoanele regulate. După nişte calcule matematice, forma cea mai convenabila demonstrată este hexagonul. De unde are albina o informaţie atât de precisă care necesită totuşi nişte calcule complicate?

O mişcare mecanică banală poate da naştere numai unor aglomerări de mase – dune de nisip, sedimente de straturi, blocuri de stânci sau conglomerate de metale, însă nicicând unui organism viabil. Nu s-a clădit niciodată o casă din bârnele şi pietrele adunate de furtună, cum s-ar fi putut alcătui universul din simpla aglomerare de atomi?

Rămâne dar, ca singură posibilă, unică sursă a informaţiei care lipseşte din atâtea lucruri - existenţa unui Dumnezeu creator şi organizator al lumii.

informaţii asigurate de Mircea Gherbovăţ, revista Scara, ediţia 2000